Bărbat înalt, îmbrăcat sportiv, alură de luptător în trupele speciale. Pătrunde în studio, cu paşi siguri, punându-i în braţe un buchet uriaş de flori. Plus o sticlă de Moët&Chandon. Gata frapată, de vreme ce omul vine direct din gerul Pieţei Universităţii.
Adriana Săftoiu are câteva clipe îm care se pierde toată, topită de plăcerea surprizei. Priveşte cu un amestec de timiditate şi cochetărie în sus, spre cel care îi înmânează premiul demisiei din Parlament. Se simte ca acum opt ani, când Băsescu o alinta "Pufulete". Bărbatul blond trece însă rapid peste gestul galant. Obişnuit, uşor blazat. Partea cea mai importantă a misiunii... ăsta, emisiunii, abia urmează. Discurs coerent, bine articulat, remarcabil antrenament.
***
De când a venit gerul năprasnic, televiziunile se dau de ceasul morţii să ţină în viaţă Piaţa Universităţii. Dar ce subiect e ăla, cu cinci zgribuliţi, la care trecătorii se uită indiferenţi ca la chioşcul de Fornetti? Trebuie inventat urgent ceva. Trebuie găsită o voce. Un lider. Aşa a apărut mai întâi Ofiţerul. Locotenentul care a lăsat baltă Câmpia Turzii, care a trecut Carpaţii şi a încălcat curajos regulementele, pentru a-şi striga dorul de libertate şi democraţie în buricul Capitalei. Plimbat ca sfintele moaşte pe la televiziuni (la Antena 3 ajunsese piesă de mobilier, concurenţă pentru birouaşul din PFL al lui Badea), el a ars iute ca spermanţetul. Cometă cu caşchetă, a dispărut fără veste. Deja ne lipseşte. Amintirea ochilor lui vii de sub cozorocul umbros ne urmăreşte încă. A apărut apoi Activistul. Fost membru de partid la ecologişti, spune că şi-a dat demisia imediat ce au început protestele în Piaţa Universităţii. Slobozit din captivitatea politicului mârşav, junele a descoperit rapid bucuriile vieţii în libertate. Ce bine e să poţi pleca nestânjenit la Bruxelles, în acelaşi avion cu Victor, Crin şi ăla micu’ – gentili, i-au dat voie să le zică pe nume, dar mereu îl uită pe al treilea – ce plăcut e să fii primit nestânjenit în Parlamentul European, ce agreabil e să le vorbeşti doamnelor şi domnilor parlamentari, îl ascultau cu gura căscată când le spunea despre năzuinţele de veacuri ale românilor pentru libertate şi democraţie (s-a inspirat puţin din "Burebista" al lui Vitanidis şi "Mircea" al lui Nicolaescu). Mare succes! A primit şi câteva cărţi de vizită care sigur o să-i deschidă nişte uşi; mai ales aia care miroase a Chanel. Mai neplăcut a fost la întoarcere. L-au pus să dea o declaraţie kilometrică în direct din Piaţă, cu o scufie caraghioasă în cap, nasul roşu şi maxilarele încleştate de frig. Scuipa ţurţuri, el care are o dicţie aşa de bună. De ce nu l-au primit şi pe el în studio, ca pe Ofiţer? Cică trebuie varietate în strategie. Al treilea este Afaceristul. Omul nostru cu şampania. A fost filmat deunăzi în Piaţa Universităţii, promiţând câte o butelcă scumpă de Moët fiecărui parlamentar care demisionează. Silueta lui domina manifestaţia anemică. Televiziunile nu l-au uitat. Măiastră mizanscena! Adriana Săftoiu, cea care a spart gheaţa demisiilor, de l-a umplut de draci pe Antonescu, este decorul perfect pentru evoluţia Afaceristului. Destins, el vorbeşte despre marile dificultăţi ale întreprinzătorului în regimul Băsescu, despre birocraţie şi corupţia care-i macină 30% din avere. Nu se teme că ar putea da faliment: are bani destui. Chiar pentru toate cele peste 450 de sticle de şampanie. Nu banii sunt problema lui. Aici, din pieptul puternic îi scapă un oftat amar.
***
Mesajul Celor Trei Lideri descoperiţi de televiziuni peste noapte în supa primordială a pieţei seamănă izbitor: e nevoie imediat de o schimbare. Demisia lui Băsescu, demisia Guvernului, alegeri anticipate. Sigur, e nevoie ca şi Opoziţia să se schimbe. Ce înseamnă asta, exact, nu pot să spună. Aici li se strepezeşte verbul. Li se gripează oratoria. Aici intervine meseria realizatorului: să schimbe rapid subiectul, să curme stânjeneala. Vasăzică avem Armata, Societatea Civilă şi Întreprinzătorii. Facem pariu ca azi, mâine, apare şi Femeia-lider? Ştiţi genul, corporatista fâşneaţă în taior, care îţi întinde care se repede să-ți întindă mâna bărbăteşte, parcă ar vrea să te pocnească în plex! Mesajul e simplu: noi, telespectatorii, trebuie să înţelegem că în Piaţă nu sunt doar amărâţi, oameni sărmani, disperaţi de foame şi sărăcie. Acolo, în ciuda gerului, idealurile sunt mult mai înalte: libertate, progres, democraţie. Pe filieră directă, din secolul luminilor: Voltaire, Diderot, Rousseau - Gâdea, Striblea, Tatulici - Ponta, Antonescu, ăla micu’.