Sâmbătă seară, am aşteptat cu speranţă Finala Eurovision 2012. Nu credeam că o să plecăm cu trofeul acasă, jocurile erau ca şi făcute, iar piesa reprezentantei Suediei net superioară.
Visam însă la locul trei. O speranţă îndreptăţită, susţinută de comentarile presei străine, cotaţiile la pariuri şi popularitatea Mandinga peste hotare. N-a fost să fie aşa, ne-am dus spre jumătatea clasamentului, un loc mediu care până la urmă reflectă atât calitatea melodiei, cât şi evoluţia trupei. Nu-i o tragedie şi cu atât mai puţin "un dezastru în finală". Fiecare a obţinut ce-a vrut. Costi Ioniţă şi-a promovat piesa, Mandinga a mai făcut rost de câteva concerte, iar România, n-a ieşit nici bine, nici rău. E onorabil să fii la mijlocul clasamentului când pe penultimul loc se află Engelbert Humperdinck.
Abia s-a terminat Eurovisionul că a urmat meciul de box: Lucian Bute & Carl Froch, într-un meci în care Bute şi-a pus în joc centura IBF la categoria supermijlocie pentru a zecea oară. Meciul a fost foarte urmărit, char dacă s-a difuzat la o oră aproape imposibilă, 2.00 noaptea. Milioane de români au stat lipiţi de televizor şi au sperat într-o victorie. Ghinion. Lucian Bute a fost învins prin KO în repriza a cincea de britanic.
Ultima oră. Cristian Mungiu a fost chemat să se întoarcă de urgență la Cannes. Cum regizorul se numără printre cineaştii care au şansa de a pleca cu un Palme d’Or de la gala de premiere a Festivalului, sper ca începutul de săptămână să rupă seria ghinioanelor.