Morţii cu morţii, viii cu viii! Antenele lui Voiculescu l-au zvârlit pe Năstase peste bord. Un fost premier în zeghe e ca o ghiulea de oţel atârnată de patina unui hocheist ratat. Ca o mâţă neagră care traversează parcarea de la Grivco.
În vreme ce toate televiziunile se concentrau pe foşgăiala de la Spitalul Floreasca, unde săracul Năstase era pregătit de o lungă şi grea externare, în studioul lui Gâdea se priveşte spre viitor. Ponta a venit cu fratele mai mare, să-l apere de golanii din spatele blocului. Însuşi Swoboda, şeful socialiştilor europeni, a catadicsit să-şi pogoare fiinţa în spaţiul nostru de emisie. Bunică-miu, săracul, care i-a aşteptat ca fraierul pe americani, se învârte ca ventilatorul la Ghencea Civil. Punând la socoteală Aiud, Gherla, Piteşti, Poarta Albă, România se transformă într-un câmp de centrale eoliene, cu un frumos potenţial energetic. Şeful socialiştilor face, cum altfel?, învăţământ politic. Tovărăşia sa ne exprimă doctrinar de ce e legic ca Băsescu să stea acasă şi să nu deranjeze voiajul lui Ponta la Bruxelles. Ponta este tuşat de pertinenţa şefului. Admiraţia îi străpunge lentilele şi trece sticla. Năstase este scos pe targă. Capul sus, ca un periscop, cercetând mândru şi ager asistenţa. Ironia îi joacă sub sprânceana ridicată a la Roger Moore. Gâdea se miră de coincidenţa orară: 22.22. Swoboda e şi el contrariat. Nu crede în transferul de seară la penitenciar. Iubeşte lumina zilei, crede că e mai potrivit dimineaţa, sau la prînz. Sau în amurg.