Romanticii care au crescut cu melodiile lui Julio Iglesias nu puteau lipsi sâmbătă seara de pe Zone Arena. Surpriză. Deşi mă aşteptam ca vârsta celor prezenţi să fie de peste 40 de ani, cu uşoară bătaie spre cea de-a treia tinereţe, jumătate nu aveau cu mult peste 20 de ani.
Vârsta mică a fanilor a fost o surpriză plăcută. Mai puţin agreabile mi s-au părut condiţiile de la concert. Cum întâlnirea de la Bucureşti cu celebrul artist internaţional n-a fost tocmai ieftină, credeam că organizatorii vor fi mai atenţi cu aspectul exterior. Nu ştiu ce-a gândit sau ce-a văzut de pe scenă Iglesias, dar imaginea a fost dezolantă. Pânza întinsă pe scheletul scenei, ce trebuia să apere de soare sau vânt, părea pusă de mântuială, podelele "din sală" se mişcau ameninţător, iar în partea stângă ochii îţi cădeau pe toaletele ecologice. Cum show-ul s-a desfăşurat în aer liber, iar pe margini erau amplasate gherete cu bere, cola şi floricele, vânzoleala a fost continuă, de parcă în două ore se putea muri de inaniţie sau deshidratare. A cântat însă, un profesionist. Probabil că Iglesias iubeşte cu adevărat România. Nimic nu a părut să-l tulbure sau să-l enerveze. Nici foiala permanentă, nici murmurul ce părea să învingă boxele şi nici chiar susţinerea "cu chef" emisă de un fan învins de combinaţia fatală dintre bere şi căldură. Artistul a cântat live, cu emoţie şi cu eleganţă de parcă s-ar fi aflat în cel mai select loc de pe pământ. A vorbit frumos despre România, a mulţumit în repetate rânduri publicului, a spus că ne iubeşte şi şi-a amintit de persoanele dragi din viaţa lui ce au origine română. O lecţie de eleganţă din partea unui celebru artist. Păcat că ultima.