Din când în când, mai toate televiziunile se laudă cu audienţa pe care au avut-o, de regulă cu o seară înainte. Când prind un moment ne arată nişte grafice, din care nu se înţelege nimic şi apoi comentează ca şi cum în situaţia prezentată s-ar găsi tot timpul.
Mai ales când ratingul ridicat marchează emisiuni serioase, cifrele arătate trebuie să stârnească respect pentru că ele denotă munca unor echipe întregi de redactori, realizatori şi producători. Poate chiar şi atunci când Mihai Gâdea, fără să îşi controleze tonul plângăreţ dedicat altor subiecte, ne anunţă că cei mai inteligenţi oameni din ţară se uită la emisiunea lui. Deşi eu cred că se uită puţini, din curiozitate să vadă până unde se poate ajunge cu minciunile şi pe urmă se mută în alte părţi.
În toate aceste momente, când ni se înfăţişează grafice eu reţin sigla ProTV. Această televiziune, care nu am observat să se laude, este mereu pe primul loc. Fără să deţin cifre exacte am senzaţia că asta se întâmplă de aproape 20 de ani, de când există. În marea majoritate a timpului, ProTV-ul a fost dominat de personalitatea de vizionar a lui Adrian Sârbu. Acesta a gândit un trust media pentru mai mulţi ani. Unii telespectatori cu cerul gurii dedulcit cu mirodeniile au sesizat de multe ori preferinţe politice fireşti (motivate şi de unele datorii), dar postul respectiv a fost perceput, mai mereu, ca unul imparţial. Pe vremea lui Florin Călinescu, ProTV-ul concura la rating cu meciurile de fotbal, performanţe atinse recent şi de finalele de la „Dansez pentru tine”, ca să dau doar două exemple la întâmplare.
Din câte ştiu, şi la Chişinău ProTV-ul de acolo ocupă tot un loc important în audienţe. De când a apărut ProTV-ul multe televiziuni s-au chinuit pe piaţă. S-au cheltuit bani mulţi pentru un loc în faţă. S-au făcut compromisuri şi toate cele, dar nimeni nu a reuşit decât să se apropie câteodată de primul loc. ProTV e tot acolo, fără Sârbu, fără vedete despre care mulţi oameni credeau că sunt foarte importante. Chapeau!