Spre stupoarea lui Bogdan Iacob, am intrat în Bibliotecă de dimineață și am închis telefonul. I-am dat totuși un mesaj lui Victor Caraculacu, de la RRA, care mă invitase de miercuri seara la o dezbatere a doua zi la prînz, să nu se neliniștească:
La 13.20 voi fi în curtea BAR cu telefonul deschis.
De ce n-am urmărit televiziunile de știri joi dimineața?
Nu numai pentru că sînt prea bătrîn pentru a mai crede că un eveniment politic îmi poate schimba viața.
Nu numai pentru că televiziunile PSD-iste au fost cumpărate de Liviu Dragnea (Sebastian Ghiță a vîndut-o pe a sa înainte de a o șterge din țară!), dar și pentru că știam deja rezultatul.
Intervenind de dimineață la TVR, la emisiunea lui Dorin Chioțea, pe la 9.15, am profețit că Moțiunea va trece. Spre fericirea lui Sorin Grindeanu și Victor Ponta, care, sînt sigur, nu și-ar fi dorit să rămînă la Victoria. Ce să facă Sorin Grindeanu la Victoria în condițiile unui PSD condus cu o mînă de vătaf (n-am zis mînă de dictator, a fi dictator e ceva, Liviu Dragnea nu e mai mult decît un vătaf)? Să încropească un Guvern din petice? Să fie făcut responsabil de criza financiară iminentă în România, pentru că PSD a aruncat bani în dreapta și-n stînga ciocoiește, fără a se gîndi o clipă că acești bani trebuie luați de undeva?
Dar nu numai atît.
Victoria Grupului de la Victoria ar fi fost pînă la urmă victoria lui Liviu Dragnea.
Nici Victor Ponta, nici Sorin Grindeanu n-ar fi reușit să disloce grupuri masive din PSD, partid care rămîne mai departe, cum s-a văzut în aceste zile, unul dintre cele mai întîrziate partide din Europa în politica de tip secolul XIX. Din acest punct de vedere, am rămas uluit să văd că reuniunea cu parlamentarii PSD a avut loc la un hotel și acela aparținînd unuia dintre cei mai mari ghiorțani din România: Robert Negoiță.
Să ne reamintim.
A doua zi, joi, avea loc Moțiunea de cenzură.
Gruparea Liviu Dragnea avea nevoie de toate voturile parlamentarilor PSD.
În aceste condiții, te-ai fi așteptat ca Liviu Dragnea să-i strîngă pe parlamentarii PSD într-o sală de sport din București și într-un miting transmis în direct să țină o cuvîntare mobilizatoarea nu numai parlamentarilor, dar și militanților, o cuvîntare care s-ar fi adresat întregii țări.
Așa ar fi trebuit să procedeze liderul unui partid de Stînga, modern, care știe că forța partidului o dă militantismul.
Ce face însă Liviu Dragnea?
Îi convoacă pe parlamentari la un spriț.
Și nu la un restaurant neutru, public, ci la unul al unui PSD-ist corupt, în pragul pușcăriei.
Mitingul așteptat s-a transformat într-o umflare a burților.
Aici, Liviu Dragnea trece de la o masă la alta, cu paharul în mînă, ca nașul, și încheie negustorii cu fiecare comesean. Nu încearcă să-i convingă cu ziceri despre Partid, astea sînt apanajul Gabrielei Firea, noua Zița a PSD, ci cu mite grase. Contracte cu statul, posturi în noul guvern.
Parlamentarii PSD între noi fie vorba asta așteptau, nu mitinguri cu discursuri și aplauze. Starostele de la Olt voia să afle dacă ibovnica va rămîne mai departe la Ministerul Justiției, unde Liviu Dragnea i-a băgat-o pe gît nefericitului de Florin Iordache. Toți cei cu dosare la DNA au vrut să afle dacă PSD și ALDE vor impune în fine Legea grațierii și a amnistiei.
Mulți parlamentari au vrut să afle dacă Sevil Shhaideh, care va rămîne cu furculița înfiptă în bucate, le va da și lor o bucată de friptură, să-și facă și ei o Deltă, ca Liviu Dragnea.
Cum să găsești o masă critică în stare să facă în PSD reformele menite a-l arunca din teleormanizarea de secol al XIX-lea în europenizarea de secol al XXI-lea?
Prin urmare, o victorie ar fi fost catastrofală pentru Gruparea Victor Ponta-Sorin Grindeanu.
A învins cum era de așteptat Gruparea Liviu Dragnea.
E însă o victorie cît o înfrîngere uriașă.
Mai întîi pentru Liviu Dragnea.
PSD e un partid de mafioți.
Un partid în care toți zic “Să trăiți!” Stăpînului vremelnic din fruntea partidului.
Un partid în care toți ling de zor la fundul Stăpînului. În timp ce zic “Să trăiți!” toți aruncă în jur priviri hoțești să vadă dacă prin preajmă n-a apărut un nou Stăpîn.
În timp ce-l ling în fund pe Stăpîn, încearcă să vadă cu limba dacă Stăpînul nu sîngerează.
Dacă da, scot cuțitul și i-l înfig în spate, că tot era Stăpînul întors cu spatele.
Așa au pățit în acest partid toți şefii: Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, executați în stil mafiot prin hoteluri, prin restaurante, pentru că mafioții țin ședințe doar la șpriț.
Războiul mediatic Sorin Grindeanu – Liviu Dragnea a fost cîștigat la scor de Sorin Grindeanu.
Se poate scrie o carte despre deosebirea de mijloace folosite de cei doi.
Liviu Dragnea a folosit mijloacele de țăran înstărit din Teleorman. A evitat să iasă el la bătaie, să se explice, să ne convingă pe noi, cei de pe margine, că răsturnarea Guvernului e un act corect, justificat. A preferat să apeleze, în stil căcăcios, la fustele din camarila sa. Principala luptătoare a fost Gabriele Firea. Nu de dragul lui Liviu Dragnea, ea e cea care-i rîvnește locul de șef la lui Liviu Dragnea, ci pentru a-și pregăti terenul ca să-l debarce pe Liviu Dragnea. Gabriela Firea a făcut o greșeală tipică lacomilor de putere: s-a expus prea mult. Dacă Liviu Dragnea va fi debarcat, nu ea va fi succesoarea, ci cineva care a stat în umbră.
Nu de asta a biruit Sorin Grindeanu, ci dintr-un motiv ținînd de psihologia colectivă. Liviu Dragnea trecea pînă mai ieri în PSD drept Leul, Masculul, cel la care n-aveai curaj nici să te uiți dacă dă sau nu din coadă. Sorin Grindeanu a fost în PSD un oarecare, un om pus de Liviu Dragnea. Acest oarecare (din punct de vedere al opiniei publice) a avut însă curajul să-l atace public pe Liviu Dragnea. Hienele din PSD și-au dat seama că Leul sîngerează și mai ales că Leul e căcăcios.
Ce-a pățit Sorin Grindeanu pentru că l-a făcut terci pe Liviu Dragnea?
Nimic.
A pierdut funcția de premier.
A pierdut un ciolănel pe care i-l dădea proprietarul de Deltă, Liviu Dragnea.
Oricum nu mai avea viață în PSD.
Cîtă vreme Moțiunea n-a fost votată, hienele din PSD au fost ocupate cu sfîșierea lui Sorin Grindeanu.
Acum, că dușmanul a dispărut hienele cu botul plin de sînge se vor îndrepta spre Liviu Dragnea, leul care abia se ține pe picioare.
Victoria zisă Moțiunea de cenzură e însă o înfrîngere uriașă pentru PSD.
Liviu Dragnea și camarila au gestionat catastrofal criza.
Cînd au văzut că Sorin Grindeanu nu demisionează, ce-i durea să-i retragă sprijinul politic fără a depune Moțiune de cenzură? Ce-ar fi făcut Sorin Grindeanu cu tot sprijinul lui Victor Ponta? În scurt timp ar fi plecat singur de la Victoria.
Pentru Liviu Dragnea inițial ar fi părut o înfrîngere. În realitate, ca și la un Război adevărat, într-un Război politic pot fi folosite retragerile, așa-zisele înfrîngeri. Vă amintiți confruntarea dintre Traian Băsescu și Crin Antonescu dinaintea primului tur? Toți neghiobii au sărit în sus de bucurie că Traian Băsescu a fost surclasat de Crin Antonescu. Da, a fost surclasat. Dar așa a vrut Traian Băsescu. Pentru că prin această înfrîngere mai mult de imagine publică, Crin Antonescu a urcat în sondaje luîndu-i capital lui Mircea Geoană, adevăratul adversar al lui Traian Băsescu.
Incapabil de cea mai mică manevră politică inteligentă, Liviu Dragnea s-a înverșunat să depună Moțiune de cenzură. Mai mult, dovedindu-și gogomănia politică exemplară, și-a pus slugile din guvern să facă gesturi incredibile la un partid de seriozitatea PSD: secretarul general a fugit cu cheile de la Monitorul Oficial, o pupilă a unui baron local a fugit cu semnătura.
Ce era dacă Sorin Grindeanu era lăsat să facă ce vrea?
Oricum deciziile sale ar fi fost anulate de viitorul premier.
Da, dar PSD nu și-ar fi dat poalele peste cap. Luni, după emisiunea de la TVR, i-am spus lui Victor Ponta că PSD-iștii, orbi de ură reciprocă, au uitat că Războiul lor conjugal nu se desfășoară cu ușile închise, ci în ochii tuturor românilor, care stau pe margini. Pentru români acest Război a fost prilejul de a afla toate nenorocirile comise de Guvernul PSD-ALDE în doar șase luni de la învestire, toate șmenurile comise, toate afacerile de corupție ale celor din Gașca lui Liviu Dragnea.
Dezvăluirile au fost teribile ca efiență, deoarece au fost făcute din interior.
După victoria în Războiul conjugal, pe PSD îl așteaptă Războiul adevărat.
În acest Război conjugal, PSD și-a consumat toate rezervele.
Cum va mai cîștiga el Războiul cu Klaus Iohannis?