Dacă vrei să te simţi ca la Hollywood, nici măcar nu trebuie să ieşi din ţară. Nici măcar din oraş. Dai o fugă pe Dorobanţi sau în club, şi vezi cu ochii tăi vedetele vieţii tale. Sau, mă rog, pe acolo.
Muzica românească e, în momentul de faţă, "piarizată" şi "marketizată" la maxim. Nu contează ce lansezi, ci cum o faci, cât de mult te dezbraci şi cine te vede mai întâi. În piesă tu poţi să zici "milli-million", "chu cha cha" sau orice onomatopee îţi trec prin cap, totul e să ai cu ce să distragi atenţia de la vocea aia care ţi s-a indus să crezi că e a ta. Înainte să se lanseze în vâltoasa lume a gloriei, "artiştii" noştri au o sarcină grea: să se uite în oglindă, să viseze frumos şi să dea cu banu' între două vedete cu care ar semăna. De aici încolo, drumul spre top e garantat, doar e Rihanna / Lady Gaga / Selena Gomez de România. După ce s-a bătătorit izul americănesc şi "look-ul" se cere exploatat, vedeta în cauză poate să spună ce mâncare îi place, cum arată perna pe care doarme, chiar şi cum dă el/ea papucii altora (că de primit nu se cade), ca să îşi urmeze visul. A, uitasem. După, lansează şi piesa. Trend-ul ăsta de occidentalizare a muzicii nu mi-ar fi fost aşa vizibil, de nu o remarcam pe Inna. Nu "de România", că ar fraieri publicul cam mult. Însă avem, în premieră, exclusivitate, etc. onoarea de a o găzdui în aceeaşi ţară şi pe (exact) sosia Innei. Proaspăt majoră, cu o aluniţă strategic plasată deasupra buzei şi cu vise. Ce vrea fata? Să calce pe urmele Innei. Doar că se visează şi actriţă. Dar în caz că mişcarea ia amploare, propun să ne întrebe pe noi pe cine vrem să vedem? Nu ar strica un Steven Tyler de România sau vreo Aretha Franklin de România.