Vorbeşte apăsat. Gesticulează larg, taie aerul cu palma şi arată cu degetul, după modelul american. "Rrr"-ul şmirgheluieşte cuvintele. Şi-a luat amploare.
Ieri, la Antena 3, făcea eforturi să-şi stăpânească tremurul, năduşea abundent şi îşi ştergea fruntea cu dosul palmei. Astăzi, la Realitatea, şi-a regăsit verva de odinioară cu care spunea prostii cât carul fără să clipească. E în elementul lui. Un balon de oxigen îi umflă bojocii. Îl recunoaşteţi? E Geoană. Pasul înapoi făcut de Iliescu şi Năstase, i-a dat un curaj nebun. Îl vede pe Ponta, singur, lăsat în ofsaid, şi simte miros de sânge. Îl priveşte cu dispreţ: izolat, lupanul din faţa sa nu are nici o şansă. Sub blana grumazului jugulara palpită ademenitor. Mârrrhâie şi se aruncă înainte. Cere convocarea Consiliului Executiv al Haitei. Mihaela poate să fie mândră. Degeaba l-a beştelit şi l-a făcut expirat. O să-i arate el. Mircea al tău is back!
***
Ponta se simte încolţit. Iliescu şi Năstase au trădat. I-au întins cursa şi l-au părăsit. Din haită se aud clămpănituri ameninţătoare. Baronii cenuşii, veniţi din toate marginile pădurii, îşi arată colţii. Sunt slăbiţi şi înfometaţi de atâta opoziţie. Uite-l şi pe ăla bătrânul, cum rânjeşte! Ponta era un căţelandru pe-atunci, dar i-au spus şi lui alte fiare că tot aşa a rânjit când a fost împuşcat Lupescu, şi a văzut pe casetă cum curgea sângele din el la Târgovişte. Retragerea îi e tăiată. Trebuie să meargă înainte, chiar de-ar fi să moară. Intră pe telefon de la Bruxelles, la B1Tv. Încearcă să-şi ascundă emoţia, să dea impresia de siguranţă. Nu renunţă. Nici un pas înapoi. Face anunţul fatidic: ori el, ori Geoană! Daciana i-a reproşat de multe ori că numai gura şi volanul sunt de el, dar când vine vorba de politică e mereu în urma lui Crin. Ba s-a plâns şi la ta-su! Ei îi vine uşor acolo, la Bruxelles. Nu e jungla de pe-aici. Ce mare lucru ai de făcut? Doar să fii atentă, să nu fie mai elegante Adina, Corina, Norica sau matracuca aia de Eba. Nici pe socru-su nu prea îl înghite, poate din cauză că e vânător. Glonţul zboară iute şi nu ştii unde nimereşte! Acum o să le arate el. Dacă e să moară, măcar să moară frumos. Dar sunt femeile în stare să aprecieze un sacrificiu?
***
Gâdea în studio. Mizanscenă magistrală. În faţa lui e Adrian Năstase. În stânga lor, un pian. Cu coadă scurtă. Urmează cel mai rapid pianist din lume. Până atunci, cel mai monoton politician din lume. Gâdea începe cu o gafă. Sau o scăpare freudiană, din abisurile subconştientului lui Voiculescu. "Domnii Ion Iliescu şi Adrian Nătase vorbesc despre nevoia ca Mircea Geoană să rămână în fruntea partidului... ăăă... a Senatului." Este singurul moment palpitant. Năstase porneşte moara adormitoare: "Ar trebui să ridicăm puţin privirea, să privim cumva spre orizont, stăm în sălile astea ale noastre, cu micile noastre conflicte lipsite de importanţă, şi, de aici, o anumită tristeţe, dar şi o anumită speranţă că putem să trecem peste ele..." Gâdea preia ştafeta cu diazepam: "Discursul dumneavoastră este foarte frumos, dar mi-e teamă că nu mai avem dimensiunea aceasta, a orizontului, a perspectivei, a viitorului". Asta pică bine: invitatul tocmai şi-a lansat o carte pe care i-o dăruieşte lui Gâdea. Opul are un titlu antrenant: "Bătălia pentru viitor. Sezonul doi". Năstase predică pacea, liniştea, armonia universală. Ca un adevărat budist. A fost înţeles greşit, zice. Toată lumea a făcut greşeli, dar trebuie să învăţăm din ele. Ce maestru! Parcă nu el mârâia ieri la Geoană! Parcă nu el l-a lăsat azi pe Ponta descoperit! Experienţa de haită, înainte şi după Lovitura de Codru, i-a rafinat tehnica. Îşi înşală duşmanul, îl face să-l subestimeze. Se gudură pe lângă el. Plinuţ, mişcări molcome, cu părul alb şi ochii mici şi placizi, pare întruparea bândeţii. Trebuie să fii foarte atent ca să observi sclipirea rea care îi aprinde din când în când. Mulţi s-au înşelat şi au căzut pradă vicleniei sale. Doar cu ăl bătrân n-a mers. A încercat o dată, dar i-a trecut repede. Drept e că el unul nu a ucis niciodată, i-a lăsat pe alţii să facă treburile murdare. Lui îi plac culisele întunecate ale pădurii şi bârlogurile aurite. Patru, cinci, dracu le mai ştie numărul. A stat multă vreme deoparte, lingându-şi rănile. Nenorocitul ăla, zdrenţe l-a făcut! Auzi, perfidul: "ce ghinion pe poporul ăsta, măi Adriene, să aibă de ales între doi membri de partid!" Dar cheliosul ălălalt? Auzi, cică ce simte când vede vânatul plin de sânge? A plouat cu contracte la Clubul Român de Vânătoare, unde ticălosul era preşedinte, tocmai ca să le închidă gurile şi să le astupe puştile. Şi acum s-a găsit şi el să atace? Halucinant! De-a dreptul ştiinţifico-fantastic! Şapte ani l-a boscorodit Dana. Albie de porci l-a făcut. Găinaţ de Cornu. Şi el a răbdat. Şcoala de haită l-a învăţat să aştepte. Acum i-a venit iar momentul. Se anunţă masacru. Şopocăind unuia sau altuia la ureche, el asmute şi predică înţelegerea.Nu e genial? Cât mai e până în 2013? Lui 13 i-a purtat mereu noroc. Numai să nu se răzgândească nenorocitul, să-i facă iar figura! Maestrul Havasi, cel mai rapid pianist din lume, turuie deja la pian cu peste 400 de note pe minut!