Politicienilor globaliști susțin sus și tare că imigrația ajută economia țărilor de destinație. Mai precis, rezolvă două mari probleme- atenuează criza de pe piața muncii și susțin sistemul de pensii și ajutoare sociale prin taxele și impozitele pe care noii veniți le plătesc.
Jurnalistul britanic Douglas Murray spune că argumentul este de-a dreptul imbecil, dat fiind că imigranții sunt și ei oameni și îmbătrânesc la fel de repede ca europenii. Așadar, dacă acesta este modul în care establishmentul vrea să rezolve problema, intrăm în logica jocurilor piramidale și vom avea nevoie de din ce în ce mai mulți imigranți. Dar gluma amară a lui Murray nu este singurul argument împotriva ideii că imigrația este o binecuvântare. Datele statistice dovedesc, fără putință de tăgadă, că imigranților nu le e deloc ușor să-și găsească locul în țările dezvoltate. Am mai vorbit despre situația din Germania, dar situația este asemănătoare în toate țările dezvoltate. În SUA, de pildă, ultimele date prezentate de Centrul pentru Studii în legătură cu imigrația arată că în California, 72 la sută din familiile pmigranților trăiesc din ajutoare sociale. Ca să vă faceți o idee, cei născuți în America, fie că e vorba de albi, persoane de culoare sau descendenți ai imigranților din America Latină, au nevoie de ajutoare doar în proporție de 35 la sută. Situația este asemănătoare și în alte state care găzduiesc un număr mare de imigranți. În statul Texas, 70 la sută dintre aceștia au nevoie de ajutoare din partea statului, în comparație cu 35 la sută din cei născuți în SUA. Procentele sunt ceva mai scăzute în New York și Florida- doar 63 la sută. În ciuda unei retorici vehemente,. preocuparea președintelui Trump față de faptul că imigranții cer mult și oferă puțin Americii nu a dat naștere până acum unor măsuri eficiente. Mult mai puțin vocali pe plan internațional, liderii din Danemarca tac și fac din țara lor o destinație total inadecvată pentru imigranții puși pe încălcarea legii sau care vor să trăiască din ajutoare. Strategia folosită de guvernul de la Copenhga merită toată atenția. Pentru că nu poate să scape de imigranții care comit infracțiuni, fie pentru că aceștia refuză să plece, fie pentru că viața le-ar fi în pericol în țara de origine, guvernul danez vrea să-i trimită pe insula Lindholm, unde până anul acesta s-a aflat un centru de cercetare cu privire la bolile infecțioase ale animalelor. Insula a fost curățată de orice reziduuri toxice și din 2021 va fi gata să-și întâmpine noii locatari. Primul lot de 100 de imigranți ar urma să conțină persoane care au comis infracțiuni, dar și oameni cărora le-a fost refuzat dreptul de azil. Deocamdată, însă, e vorba doar despre a aloca banii necesari acestui proiect, dar politicienii danezi par hotărâți. "Cei care nu au dreptul la azil, străinii care au cazier nu au nimic de a face cu Danemarca. Până când vom putea scăpa de ele, îi mutăm acum pe insula Lindholm din Golful Stege”. Guvernul danez dă asigurări că centrul de pe insulă nu va fi o închisoare.Totuși, imigranții vor trebui să-și petreacă noaptea acolo și să se prezinte în fiecare zi în fața autorităților de pe insulă. Programul navelor de pasageri va fi redus astfel încât să nu le dea o prea mare libertate de mișcare. „Nu-i dorim în Danemarca și vor simți acest lucru.” Imigranții care nu respectă regulile riscă să ajungă la închisoare, a avertizat ministrul danez de finanțe! Chiar dacă se pregătesc să aloce o sumă considerabilă pentru centrul de pe Insula Lindholm, danezii nu sunt prea generoși în ceea ce-i privește pe solicitanții de azil. Alocațiile sunt mici și, mai mult, pot fi oprite dacă imigranții nu cooperează cu autoritățile. Regula e valabilă și în ceea ce-i privește pe copii imigranților. Aceștiia au dreptul la alocații acordate doar dacă părinții îi încredințează cel puțin 25 de ore pe săptămână pentru a fi educați în spiritul valorilor daneze. Nu sunt singurele bețe în roate pe care guvernul danez le pune imigranților. Aceștia nu se pot căsători înainte ca ambii parteneri să împlinească 24 de ani, iar cei stabiliți în țară nu-și pot aduce familiile înainte de un termen de trei ani. În ciuda măsurilor dure, se estimează că numărul celor care nu au rădăcini daneze va ajunge în 2060 la 800 000 de persoane, față de 476 000, cât sunt în prezent. Creșterea se bazează pe rata natalității imigranților și, într-o măsură mult mai mică pe imigrație.