Într-o lume în care antrenorii sunt umiliţi şi apoi daţi afară în şuturi, Ionuţ Popa e singurul tehnician care şi-a dat demisia în această ediţie de campionat.
A făcut-o demn, fără cuvinte multe, tocmai el, omul care parcă nu mai termina conferinţele de presă. „Plec pentru că am jucători care nu vor să joace“, a spus antrenorul, iar demisia lui anunţă sfârşitul pentru echipa din Dealul Copoului. Popa a fost omul care prin satira lui, uneori obositoare, a făcut ca Poli Iaşi să mai apară pe la buletinele de ştiri ale televiziunilor.
Popa a antrenat părinteşte. La un meci Rapid - Poli Iaşi, disputat cu porţile închise, l-am auzit rugându- se pur şi simpu de jucătorii săi să alerge mai mult, iar în ultimele minute, când Rapidul se desprinsese la trei goluri pe tabelă, s-a aşezat resemnat pe scaun, ca un tată făcut de râs la şedinţa cu părinţii. Şi, mai apoi, ca în viaţă, i-a ameninţat cu bătaia pe jucători. Şi tabloul de familie continuă pe la poliţia municipiului, pe urmele jucătorilor săi urcaţi beţi la volan. Popa a făcut şi derapaje cu maşina pe terenul echipei, pentru a netezi zăpada. A fost transilvăneanul care i-a pus pe moldoveni la punct.
Nu ştiu cât de antrenor e Popa, dar - cu siguranţă - a fost omul cel mai potrivit pentru a conduce o echipă care, de câţiva ani, se tot rostogoleşte spre liga a doua. Plecarea lui Ionuţ Popa face socotelile din partea de jos a clasamentului mult mai simple. Avem până acum două echipe care şchioapătă meci de meci (Gloria Buzău şi CS Otopeni), plus o formaţie Poli Iaşi fără un plan clar de finanţare, fără antrenor şi cu 12 puncte în 13 meciuri. În momentul de faţă, orice antrenor ar veni la Iaşi ar avea viaţă grea. Poli Iaşi mai are totuşi o soluţie la dispoziţie: să-l întoarcă pe arădean în Copou. Deocamdată însă, robotul telefonului său mobil rămâne rece: „Nu mă suna, că-s nervos!“