«Am cei mai buni jucători, cei mai buni patroni şi cei mai buni suporteri», a spus Peseiro după primele ore petrecute în România. Cu siguranţă că în mintea lui era o ceaţă groasă.
Rapid e în momentul de faţă singura echipă din Liga I care e antrenată de secundul unui secund: Jose Peseiro. Nu-i rău dacă în ecuaţie se amestecă nume ca Real Madrid (unde portughezul a fost secundul lui Carlos Queiroz) şi Alex Ferguson (care acum îi dă ordine lui Queiroz la Manchester). Dar nici nu-i de ajuns. Faptul că a stat pe banca de rezerve a „galacticilor“ şi că l-a scos pe Raul la încălzire nu îl face antrenor. Venind în urma lui Bölöni, Peseiro n-a fost luat în serios de adversari şi de mass-media. Alura lui de electrician sprinten şi relaţia parcă prea bună pe care o are cu Taher şi Copos, toate astea pun, nu-i aşa, pe gânduri.
„Am cei mai buni jucători, cei mai buni patroni şi cei mai buni suporteri“, a spus Peseiro după primele ore petrecute în România. Cu siguranţă că în mintea lui era o ceaţă groasă. „E hotă- rât, imediat a iscălit contractul! Nu ca ştiţi voi cine“, s-a bucurat Copos.
Însă Peseiro a făcut deja câţiva paşi înapoi. Când a venit la Rapid, a zis că va folosi echipa pe care o are la dispoziţie. Dar a transferat o ceată de fotbalişti de care doar el a auzit.
În al doilea rând, anul trecut pe vremea asta, Bergodi era cu contractele jucătorilor pe masă, la studiat. Asta contează.
Acum, jucătorii spun că portughezul nu prea vorbeşte cu ei. Peseiro s-a mirat, în schimb, atunci când a aflat că situaţia lui Ovidiu Herea nu era clară. Dacă Peseiro nu a ştiut asta, nu ştie sigur nici că, pe vremuri, antrenorii de la Rapid au adus bani de acasă pentru a-i premia pe jucători.
Ce ar mai fi de spus? Că la Rapid s-a format o tradiţie de trib? Da, şi asta ar fi de spus. Jucătorii au personalitate, nu sunt impresionaţi dacă aud „ciocul mic sau stai pe bară“. Vor sta pe bară. Vor juca la echipa a doua şi vor face tot cum vor ei.
Rapidiştii cârtesc, se enervează, defulează. Până la urmă sunt oameni, e vreo problemă? Soluţia e ca şi antrenorul să devină om. Altfel, constatările lui de la antrenamente cu „good“ şi „not good“ chiar n-au nicio valoare.