Adriana Stoicescu a fost președintele Tribunalului Timiș, iar acum este judecător la aceeași instanță. Postările judecătoarei Stoicescu sunt foarte apreciate de români, drept dovadă numărul mare de share-uri, dar și de like-uri.
În ultima postare de pe pagina sa de facebook, judecătoarea Stoicescu scrie că am transformat Sfânta Sărbătoare a Nașterii Domnului în ceva mercantil. Spiritul Crăciunului a dispărut fără urmă, totul fiind presărat cu tone de sarmale și cozonaci. Nu mai sunt colindătorii de altă dată, tradiții de mii de ani fiind pe punctul de a dispărea complet.
„Gonim disperati dupa caltabosi si carnati.Trebuie facute tone de sarmale si cozonaci, musai pufosi, ca altfel nu vine Mosul. Cadourile sunt multe si inutile, menite sa arate propria bunastare, nu iubirea pentru cel daruit. V-ati intrebat vreodata, in timp ce stati cu orele in trafic, mergand spre un munte aglomerat si duduind de manele, ce Isi doreste de fapt El? Ca doar e ziua Lui. E ziua Lui si e ultimul care conteaza”, scrie judecătoarea Stoicescu.
În continuare, magistratul scrie că în loc să primim cu bucurie și înțelepciunea Nașterea Domnului, moment din care avem de învățat mai mult ca oricând, noi preferăm să ne ”burdușim” cu mâncare și băutură.
„Am transformat bucuria de acum 2000 si ceva de ani intr-un chiolhan gretos, ornat cu triferment si finalizat apoteotic cu vizite la UPU. Priviti tampe si hahaituri alcoolizate ne insotesc de pe ecranele TV, intruchipand “bucuria sarbatorilor de iarnaTot mai putini calcam pragul ieslei, ocupati cu clubul frumos ornat, bucrosi sa ne mai imbatam/drogam strasnic, ca doar sunt zile libere, ce naiba”, a mai adăugat Adriana Stoicescu, de la Tribunalul Timiș.
Ce i-ar spune Domnului
Judecătoarea a mai scris ceva ce pentru foarte mulți dintre noi contează cu adevărat. La o întâlnire ipotetică cu Fiul lui Dumnezeu ce i-ai putea spune? Cum ar trebui să te comporți pentru a-i fi pe plac?
„In fiecare an Il astept si ma intreb ce I-as putea oferi? Slava Domnului, nu are nevoie de manusi. Si nici de o cana personalizata cu inscriptii banale, progresiste. In mod paradoxal, singurul cadou pe care cred ca I L-as putea oferi azi este o clipa de sinceritate. Mi-as putea da jos masca fericita si I-as putea spune tot. I-as pune in palme sufletul si I-as incredinta neputinta. I-as da Lui intrebarile fara raspuns pentru a le putea gasi El un rost. I-as arata greselile mele si le-as recunoaste, sperand sa le transforme El in picaturi de bine. M-as privi si m-as vedea asa cum sunt, cum m-a creat si poate as incepe sa inteleg de ce ma iubeste, totusi, atat. Si apoi ne-am aseza si am povesti, Tata rabdator si un copil rebel, atat de putin credincios”, mai spune judecătorul.
Ca într-o carte bine scrisă, Adriana Stoicescu își închipuie că de foare multe ori, într-un cătun uitat de munte, există o femeie în vârstă care stă pe prispa casei și știe ce să îi spună lui Dumnezeu, despre toți și despre toate.
”Apoi as adormi linistita ca totul va fi bine. Iar El ar pleca incet, dorind parca sa mai stea nitel si s-ar refugia la prietena Lui, babuta din catunul uitat, care sta la povesti cu el de cand lumea. L-ar imbia cu o cana cu lapte si o felie de pita cu unt si miere si I-ar povesti ce mai face vacuta si ametita de pisica. Apoi S-ar intoarce la El acasa, multumit de cadoul primit: o clipa de sinceritate a unui copil singuratic, ce nu–si intelege rostul. Fericiti cei intrebati ce si doresc de ziua de nastere. Craciun fericit!”.