Analistul politic Cozmin Guşa este de părere că în ţara noastră se remarcă o lipsă a dedicației intelectualilor români pentru proiecte, iar cei care ritice țara, ar trebui s-o facă în țară, nu în Parlamentul European, în fața unui auditoriu care nu este interesat de România.
”Un intelectual are nevoie de privilegii ca să poată să creeze, să poată gândi niște proiecte. Dacă ești luat cu viața de zi cu zi e foare complicat să creezi”, a afirmat Cozmin Gușă, subliniind că cei care s-au autointitulat ”intelectualii cetății” după 1989 nu se pot plânge că n-ar fi fost sprijiniți sau încurajați să creeze.
Așa s-a întâmplat până în 1989, când, din pricina tentației Partidului Comunist de a controla tot, intelectualii erau și mai ușor de șantajat și erau puși într-un șablon din care nu mai puteau să iasă - de la Nichita Stănescu, Marin Preda, până la alții, precum Buzura sau Breban -”, a precizat Gușă.
Cozmin Guşă spune că după 1989 mulţi tineri au devenit sinecuriști pe rând, slujind diferiți presedinți ai României. Mai puțin la Iohannis, că n-a fost loc. Dar poate pe final de mandat, că întotdeauna la final îi e greu voinicului și are nevoie de fel de fel de proptele”, a completat acesta.
Revenind la intelectualii români, Cozmin Guşă insistă. ”Au fost foare importante pentru unii brandul și succesul de public, succesul financiar, faptul că au ocupat poziții bine plătite, cu avantajele de rigoare. Munca intelectuală rămâne și, în urma prezentării unui proiect, alți intelectuali se vor simți datori să facă ceva”, a explicat Cozmin Gușă.
”Nu știu dacă s-au gândit că acele văicăreli ar fi fost mai potrivit să le exprime în țară. Nu poți merge în fața lui Le Pen să spui că România nu e o democrație. Trebuie să fii campion național pe proiectul tău - care poate fi de distrugere a unui sistem, apropos de Liiceanu, sau de promovare a altui sistem, apropos de Dacian Cioloș. Nu te poți văicări în fața unora care doar mimează democrația în multe dintre cazuri”, a punctat consultantul politic.