Coșmarurile Codruței. Am asistat săptămâna aceasta la o nouă ofensivă mediatică, două interviuri în aceeași zi, unul la Agerpres, altul la Europa FM. Demn de remarcat este faptul că Laura C. Kovesi a renunțat la tradiționalele U.M. din presă, Hotnews și Digi24. Dacă pentru televiziunea deținută de Zoltan Teszari înțeleg motivul și nemulțumirea întrucât nu se făcuse luna în care inculpase firma acestuia pentru dare de mită, deci nu putea da un interviu lui Cosmin Prelipceanu, angajatul unei televiziuni penale, la Hotnews nu am explicație.
Pentru că nu cred că modul hoțește în care Monica Macovei și Dan Tapalagă s-au distrat cu și prin Arhiva Secretă a SIPA a avut vreo importanță pentru Kovesi. Doar și ea este produsul aceluiași sistem. Dar să revenim la ofensiva Codruței Kovesi. Interviurile au fost pline de inexactități și minciuni. O să mă refer doar la ceea ce ne interesează cel mai mult: prezența ei în fața comisiei parlamentare de anchetă a alegerilor din 2009. Spune Kovesi despre atitudinea ei: „Aşa cum am procedat şi în 2007, când eram Procuror General. Nu există nicio prevedere legală în baza căreia un procuror să fie obligat să meargă să dea explicaţii în Parlament. Atunci am cerut punctul de vedere al CSM, s-a dat o hotărâre de principiu. Acelaşi lucru am făcut şi acum.” Un răspuns la care orice ziarist cu bună credință îi scotea decizia CSM din 24 mai 2007 și îi cita din ea: „În mod excepțional – procurorii pot participa în calitate de invitați la comisiile parlamentare, atunci când este necesară lămurirea unor aspecte de natură tehnică sau pentru clarificarea unor informații de interes public”.
Cea mai simplă întrebare care trebuia pusă era: Este de interes public prezența Laurei Codruța Kovesi, procuror general, în noaptea alegerilor prezidențiale în casa unui om politic marcant, alături de șeful SRI, prim-adjunctul SRI, consultanți și politicieni, într-o celulă de criză? Vreți să știți de ce s-a dus acolo, ce a discutat? Numai Andreea Pora, ultima vestală care apără Fecioara Anti- Corupție, poate răspunde negativ la o asemenea întrebare. Oricum prezența Laurei Codruța Kovesi în aceea nopate, în aceea casă, este o chestiune retorică, după cum s-a exprimat chiar șefa DNA. Interviul-minciună a continuat în aceeași notă. Kovesi: „Ca atare, potrivit legii, eu nu mă pot prezenta undeva, într-o comisie de anchetă care nu are atribuţii să ancheteze activitatea profesională pe care eu am desfăşurato sau o desfăşor. Nu există nicio obligaţie legală de a te prezenta în calitate de martor sau altă calitate la o altă comisie de anchetă”.
Ca atare, dacă tot ai spus o primă minciună, nu mai contează a doua. Nici aici reporterul nu i-a dat peste nas cu decizia CCR din 2017 care spune foarte clar: „Persoanele care sunt invitate, respectiv cele care reprezintă, în virtutea funcției lor de conducere autorități/instituții publice ce nu se află sub control parlamentar, care, în considerarea principiului colaborării loiale între instituțiile/ autoritățile statului, au obligația să ia parte la lucrările comisiei în toate cazurile și indiferent de obiectul anchetei parlamentare ”. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu aspectele legale, Curtea Constituțională decide în numele legii, iar deciziile sunt OBLIGATORII pentru toate instituțiile statului. Numai Laura Codruța Kovesi este în afara oricărui control, nu-i așa? A treia minciună nici nu mai contează: „Am răspuns de fiecare dată la ceea ce am fost întrebată”.
Am căutat în toate cele patru epistole transmise comisiei parlamentare de către Laura Codruța Kovesi. Întrebările erau: 1.Dacă s-a aflat în noaptea alegerilor prezidențiale în casa lui Gabriel Oprea. 2.Dacă da, în ce scop a fost acolo, în casa lui Gabriel Oprea. N-am găsit niciun răspuns. Mai bine spunea că era o problemă intimă, despre care nu vrea să vorbească, că era împreună cu Florian Coldea, decât să spună că a răspuns DE FIECARE DATĂ la aceste două întrebări ale comisie parlamentare. Dar pentru LCK nu contează cât minte, pentru că ea are o justificare morală: O atacă Mafia… Este o atitudine admirabilă pentru că deși a făcut parte din Operațiunea „Noi suntem Statul”, deși a cooperat cu Florian Coldea în acoperirea unor matrapazlâcuri uriașe, a stat la șpriț cu Ghiță și cu Ponta ca să capete un nou post și s-a lăsat mângâiată pe ghips de Liviu Dragnea, Laura Codruța Kovesi construiește o realitate paralelă.
Mafie care s-a materializat nu numai în decizii ale CSM și CCR, în articole de presă și declarații publice, ci și într- un control al Inspecției Judiciare la DNA. Care urma să verifice calitatea managementului Laurei Codruța Kovesi. Trebuie să vă spun că n-am văzut atâta zbatere la niciun suspect/inculpat de către DNA cât s-a agitat Kovesi ca să ne convingă că nu a fost prins cu rața-n gură! Despre ce este vorba? Despre faptul că inspectorii trimiși de CSM nu s-au lăsat intimidați de tonul ridicat și de amenințările scrâșnite ale lui Kovesi. Și chiar au controlat DNA. În ciuda faptului că erau coordonați de o procuroare, Elena Rădescu, devenită celebră prin faptul că a fost cercetată penal pentru „represiune nedreaptă şi abuz în serviciu”, în cazul procurorului Alexandru Lele de la Oradea, în care a fost implicat şi procurorul Cristian Panait, cel care s-a sinucis tocmai din cauza presiunilor din dosar. Aceeași procuroare a semnat și mandatul de reținere al lui Mugur Ciuvică în 2002 pentru că publicase un material împotriva primului- ministru. După numeroase scandaluri, Elena Rădescu s-a retras la Inspecția Judiciară. Un profil perfect pentru a coordona controlul, nu-i așa?
Având „experiență”, Elena Rădescu a controlat personal Secția I a DNA coordonată personal de Laura Codruța Kovesi, secția cu probleme mai mari decât ne închipuim, din care am văzut descoperit doar un colț atunci când s-a iscat scandalul legat de cei doi procurori, Mihaela Iorga și Doru Țuluș. În această zonă s-a intrat cu picioarele în unele anchete, au fost negociate strategii de anchetă chiar în biroul lui Kovesi, acolo s-au întâlnit procurorii, avocații, inculpații, au stat câteva ore și au ieșit fericiți: fuseseră transformați în denunțători, scăpau cu banii și nu intrau sub lupa procurorilor. Trimiși personal de Florian Coldea să se înțeleagă cu Laura Codruța Kovesi constatau că le ieșise. Costurile? Un onorariu de 1-2 milioane de euro pentru avocat!
Controlul Inspecției Judiciare la DNA s-a transformat într-o operă comică. Procuroarea Rădescu a început să facă rapoarte către CSM pe care jurnaliștii-grefieri le publicau imediat, din care aflăm că procurorii DNA erau hărțuiți de inspectori, certați, până îi bufnea plânsul. Apoi aflăm că inspectorii au avut ideea să stea de vorbă și cu procurorii plecați. Ceea ce a enervat-o rău de tot pe Kovesi. Păi nu ne-a spus ea că „Noi suntem DNA!” înseamnă „Eu sunt DNA!”, ce nevoie mai aveau de audieri? Eșecul controlului Inspecției Judiciare la DNA ne demonstrează că în România este foarte greu să schimbi cu adevărat ceva! Ce am construit în ultimii 27 de ani? Imaginea unei țări care are un sistem profund corupt, pe care unii îl apără, iar alții îl atacă. Un sistem care are peste 3 milioane de dosare anual în instanță. Un sistem în care parchetele instrumentează anual 3-4 milioane de dosare, le trimit în instanță, sufocând judecătorii. Un sistem bazat pe o serie de prevederi legale, celebrele Coduri în care avem peste 60 de articole importante declarate neconstituționale, dar pe care nimeni nu are curajul să le schimbe. Un sistem în care Binomul SRI-DNA a făcut (până de curând) Legea, iar judecătorii făceau obiectul câmpului tactic.
Poate veni și momentul construcției? E greu de spus, pentru că exemplele de mai sus demonstrează cum un singur om poate distorsiona adevărul până nu mai distingi ce merită păstrat și ce merită aruncat. O să spuneți că doar un om nu putea face toate acestea. Aveți dreptate! A fost ajutat de fiecare dintre noi!