În Strategia Națională de Apărare din 2005, ulterior în documente ale CSAT, corupția a fost declarată amenințare la adresa securității naționale. Rezultatul a fost capacitarea tuturor forțelor instituționale pentru a combate acest fenomen, inclusiv serviciile de informații și instituțiile de securitate națională.
Dacă în România, în unele cazuri, acest fapt a dus la conlucrarea, substituirea sau dominația unor instituții din sfera securității naționale asupra investigării corupției, coordonarea unor cazuri, implicarea în cercetarea și urmărirea penală, soldată inclusiv cu abuzuri de putere – lesne de sancționat și probat individual – totuși perceptul originar nu trebuie eliminat pentru că el reprezintă o permanență la nivel global și o constatare generală cu portanță specială în spațiul post-sovietic și fost socialist. Statele care au traversat regimuri comuniste au o înclinație mai mare și vulnerabilitate crescută în fața acestui flagel.
Corupția este un subiect de prim plan în dezbaterile dintre România și aliați de multă vreme. Unii susțin că e bine să combați corupția pentru că ea spoliază resursele statului, dirijând resursele bugetare în buzunare private. Dar nu e vorba doar despre aspecte din acest spectru: corupția la nivel înalt alterează achizițiile inclusiv la nivel securitar și decizii din domeniul apărării și securității și face ca anumite capabilități mai reduse calitativ să substituie instrumentele de forță pe care un stat și le permite și le poate achiziționa; corupția alterează decizii strategice și dirijează relații de această natură, de procurare de bunuri și servicii și în domeniul militar și securitar din spații care permit plata de mite substanțiale sau unde se află intermediari ce se confruntă cu legislații mai laxe sau aplicări mai aleatoare ale legislației anti-corupție, favorizând influențe nefaste; dar mai ales, corupția endemică instalată la nivelele mari de decizie creează căi pentru alterarea deciziei strategice - de politică externă, securitate și apărare, în domeniile cele mai sensibile ale statului, și e o vulnerabilitate care permite influență, spionaj, penetrare și dirijare a deciziei unui stat inclusiv în domeniile de care ține însăși existența sa.
Dar lucrurile merg și mai departe de atât, pentru că nu întâmplător corupția favorizează autoritarismul și distrugerea democrației. Prin alterarea drepturilor fundamentale, prin subminarea statului de drept, a încrederii populației în dreptate și justiție, în supremația legii, în egalitatea în fața legii, în capacitatea sistemului juridic de a funcționa independent și de a putea urmări penal și condamna pe oricine, aflat în orice funcție politică de vârf; prin capacitatea corupției de a altera ierarhii și meritocrații, democrații și sisteme de selecție profesională bazată pe expertiză și experiență; prin sisteme nou create de camarilă personală în care, odată ajuns la conducerea statului, coruptul și asociații săi la fel de corupți se susțin reciproc prin dorința de a nu fi deferiți legii, odată plecați din funcții; prin formulele și ierarhiile „verticalei puterii” care dau naștere la adevărate kleptocrații, la sisteme corupte pe deplin prin care structurile de putere sunt controlate prin corupere și distribuirea aleatorie de resurse departe de nevoile societății și ale cetățenilor; și prin corupție se trece de la alterarea statului de drept și acapararea justiției de către politic la alterarea capacităților economice, prin formule de corupere în masă a populației, cu resurse dincolo de capacitatea de producție și creștere a statului, pentru obținerea accesului la conducerea statului și perpetuarea ulterioară la putere a corupților, pentru ca ulterior, să fie alterate sistemele electorale democratice, în dorința perpetuării eterne la putere.
Deci mecanismul intern al unei kleptocrații este împingerea spre corupție generalizată pentru menținerea și perpetuarea sistemului, prin distrugerea în primul rând a statului de drept și independenței justiției; în faza a doua e alterată substanța economică a societății, prin dirijarea contractelor și a resurselor pe canale stabilite politic, spre potentați sau clienți ai regimului; ulterior e alterată substanța proceselor electorale, din nevoia elitei corupte și a corupților din prim plan de a se eterniza la putere. Căci da, corupția alterează fundamental sistemele democratice.
În fine, o societate coruptă e expusă și vulnerabilă coruperii de către forțe externe. Toată lumea a devenit conștientă de acțiunile Rusiei, prin război hibrid, război informațional, operațiuni cibernetice sau psihologice de a altera voința exprimată la vot, sistemele electorale sau a influența, pe larg, alegerile, favorizând partide controlate sau finanțate precum cele de extremă stângă – tradiționale pe lista de finanțări a URSS – dar și pe cele de extremă dreaptă, naționaliste, eurosceptice sau de-a dreptul anti-europene, populiste, islamofobe și eurofobe. Dar la bază stau fonduri care provin cel mai adesea din scheme energetice dubioase, obscure și corupte desfășurate în chiar statele europene, spălări de bani în sume enorme, prin intermediul băncilor europene și a sistemului off shore, apoi valorificarea lăcomiei și corupției dezvoltată la vârf în statele vizate, prin coruperea liderilor și valorificarea afacerilor lucrative în spațiul european care afectează fundamental decizia, democrația, statul de drept, penetrează și influențează deciziile strategice ale statului.
S-a dezvoltat deja o întreagă literatură în acest sens și nu întâmplător se vorbește despre corupție ca despre noua marcă a autoritarismului și eticheta sistemelor de valori alterate, corupte, pervertite, doar imitând pe cele occidentale. Și prin vulnerabilitățile exhibate, determină partenerii din UE și aliații din NATO, celelalte state din conclavul euro-atlantic, să sancționeze și să izoleze acești jucători pentru că ei prezintă vulnerabilități fundamentale ca sistem în măsură să altereze funcționarea statului, a economiei, a pieței, a competiției și să permită penetrarea sistemelor de decizie strategică de către terți. O inadecvare totală care, în viitor, va fi marca abdicării de la finanțarea proiectelor majore în aceste state cu fonduri europene – am văzut deja hotărârile Parlamentului European în acest sens – dar va altera și angajamentele de alianță, de apărare și de securitate comună, odată ce baza unei alianțe este exact corpusul de principii și valori comune iar corupția reprezintă o îndepărtare de la aceste valori și poate determina scăparea secretelor aliate către terți.