Omul de afaceri Corneliu Iacobov a ieșit din pușcărie după patru ani și jumătate. „Împăratul Moldovei”, cum era alintat pe vremea când stătea la masă cu politicieni de rang înalt, a acordat un interviu în exclusivitate pentru Evenimentul zilei, la câteva ore după ce a părăsit Penitenciarul Poarta Albă
Condamnat la șapte ani de închisoare în dosarul RAFO, în care prejudiciul a fost de 24 de milioane de lei, Corneliu Iacobov a vorbit despre „căutarea dreptății”, politică, economie, privatizare și justiție. Și-a elogiat prietenii, Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, partidul lui „de suflet”, PSD, și a insistat pe „dușmanii” care l-au băgat în închisoare: Traian Băsescu, Alina Bica și judecătorul Stan Mustață.
EVZ: Domnule Iacobov, ați stat 4 ani și jumătate în închisoare..
Corneliu Iacobov: Mă simt bine. Am depășit eu cu brio această perioadă grea din viața mea. Cu sănătatea, o să îmi fac un RK medical să văd dacă am anumite boli. Eu am un diabet mai vechi. În sistemul penitenciar, Rahova, Jilava, Poarta Albă, am beneficiat însă de asistență medicală foarte bună.
-Unde a fost cel mai greu?
-La Rahova. Dar cât am fost acolo, am scris 5.000 de pagini. Nu am publicat încă. Am toate manuscrisele. Am scos doar 3 cărți. Am scris practic 5 cărți cu privatizarea, având în vedere că eu am fost președintele FPP2 Moldova, şi sunt unul dintre cei care ştiu cum s-au pus bazele privatizării în România. Am explicat în cărți de ce România a rămas, din punct de vedere economic şi ca dezvoltare a privatizării, în urma celorlalte țări, cu excepția Bulgariei. Având în vedere faptul că am fost şi membru fondator al Camerei de Comerț a României, dar și președinte al Camerei de Comerț Moldova, sunt unul dintre puținii care ştiu tot despre începutul capitalismului din România.
Pe Traian Băsescu îl știu din 1991, se știa și cu Viorel Hrebenciuc
-Cum credeți că s-a ajuns aici?
-În 2004, în lupta sa pentru președinție, Traian Băsescu şi-a focusat lupta împotriva lui Adrian Năstase cu celebrele cuvinte RAFO- JAFO. Și pe mine m-a acuzat de toate nebuniile posibile. Realitatea este că, deși s-a scos la privatizare, RAFO nu a avut ofertanți. În 2001 am fost singurul care m-am prezentat. Și singurul care am avut curaj să pun pariu că voi redeschide RAFO, privatizasem deja Dărmănești. ..După un an am reușit să reîncep producția.
FOTO;Viorel Hrebenciuc
-Bine, și unde e locul lui Traian Băsescu în povestea privatizării ?
-Traian Băsescu ne cunoștea din 1991, a fost apoi deputat de Vaslui, făcuse școala la Bacău, ne știam, îl cunoștea pe Viorel Hrebenciuc. El știa că eu sunt un om de partid, eu am participat la Revoluție, Hrebenciuc a fost prefect. Am rămas mereu director de campanie, am fost membru fondator al acestui partid, eu l-am construit, o parte din acest partid e din mine. Nu numai că nu am luat niciodată vreo funcție de la partid, l-am susținut financiar. Traian Băsescu știa foarte bine ce potențial economico financiar aveau doi oameni, Dinu Patriciu, cu Petromidia și Vega, și eu, cu RAFO și Dărmănești. Eram și oameni de partid și știa ce oameni dedicați suntem, el PNL-ului și eu PSD-ului. Și atunci a trebuit să lovească în cele două puteri financiare care susțineau partidul. Și s-a focusat pe noi. Iar la mine s-a focusat și pe prietenia mea cu Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc.
FOTO: Traian Băsescu
-Și după ce a devenit președinte ce s-a întâmplat ?
-PSD a pierdut alegerile pe 12 decembrie 2004. Pe 16 ianuarie am fost chemat la DIICOT și am fost pus sub învinuire fără să fiu cercetat, de către tovarășa Alina Bica. În timp ce Băsescu tot cerea public, arestați-l pe Iacobov. Și Alina Bica, o femeie oportunistă care a înțeles momentul că am pierdut alegerile, i-a făcut pe plac lui Băsescu. După care, tot Alina Bica, pe 3 martie 2005 m-a arestat preventiv. Trei luni am stat. În dosarul pe care l-a făcut pentru complicitate la abuz în serviciu, spălare de bani și evaziune fiscală, la Tribunal, pe fond, Alina Bica - cea care a terminat dosarul ca procuror - și-a prezentat propriul dosar în instanță. Cu toate acestea, eu am fost achitat la toate cele trei capete de acuzare. Deci Alina Bica a pierdut. Ori dacă un procuror anchetează un asemenea dosar important, ca RAFO, și pierde, este trimis la Popraca. Dar ea a fost avansată în funcția de secretar de stat, în Justiție, în Guvernul Boc.
FOTO:Miron Mitrea
-O știați pe Alina Bica. Dvs. spuneți că știți cum a ajuns în guvern?
-Vă spun eu, de la cazul Iacobov. În interiorul cazului RAFO a mai fost deputatul Anton Marin. De la PD. Pe el l-a scos basma curată. El i-a mulțumit lui Alina Bica, a luat- o de mânuță, a făcut-o prietenă cu Elena Udrea, au pus-o secretar de stat și de acolo s-a închegat actuala prietenie Bica – Udrea - Băsescu. Și au puso, ulterior, șefă la DIICOT. Au vrut să o pună procuror general. Nu le-a ținut și de acolo a început treaba cu Codruța Kovesi. Știu, pentru eram acolo, în interior. Nu i-a ieșit lui Băsescu pentru că a mai avut și alte zone de influență, și interioare și exterioare, care s-au opus. Nu i-a ieșit procuroare șefă și de atunci se iubește mult Alina Bica cu Codruța Koveși. A fost care pe care.
-Bun, ce s-a întâmplat după ce ați câștigat procesul pe fond?
-Am fost la Curtea de Apel București, celebrul judecător Stan Mustață, condamnat acum la 12 ani închisoare, era președinte al Curții de Apel 2 București. El a încercat să impună cum să se judece dosarul meu. Și așa, de la achitare, am fost condamnat la 7 ani de închisoare pentru complicitate la abuz în serviciu. Apoi, ICCJ a confirmat în 2012 soluția Curții de Apel. Eu la RAFO nu am avut nicio funcție, nu eram executiv, eram doar președintele holdingului care deținea RAFO. Eu eram la privat, nu la stat. Adică mi-am prejudiciat propria mea societate
„Am prieteni de conjunctură și prieteni de suflet. În politică, nu există prieteni”
-Ați ieșit din închisoare, ce faceți, vă resemnați?
-Niciodată! Deci, cu abuzul care mi s-a făcut am scris la toate instituțiile. Și la primul ministru, către toate ambasadele G8, am toate confirmările, la Consiliul European, la Comisia Europeană, la Comisia de Abuzuri la Viviane Reding. Bine, eu am posibilitatea revizuirii, dar nu eram nebun să mă duc la Livia Stanciu să-mi facă revizuirea. Corb la corb nu-și scoate ochii. (Râde) Și mă voi duce la Luxemburg unde dau România în judecată. Abia după aceea voi face revizuire în România și după aceea voi face plângerile, pe persoană, împotriva Alinei Bica, Stan Mustață și a judecătorilor care m-au judecat. Iar împotriva lui Traian Băsescu, pentru instigare la lipsire de libertate. Probabil că României nu îi voi lua niciun ban, că nu iau bani de la contribuabili. Dar, cumva, trebuie să fiu despăgubit, moral.
-Până să fiți închis erați înconjurat tot timpul de prieteni, în vacanțe...
- Monaco, am avut rezidență acolo...
-Au rămas prietenii dvs?
-Depinde, prietenii sunt de conjunctură. Doar familia rămâne. Eu sunt unul dintre fericiții care am avut prieteni.
-Dar prietenii din politică?
-În politică nu ai prieteni. Nu ți-i faci în politică. Eu am niște prieteni cum e de exemplu Miron Mitrea, sau Adrian Năstase, cum e Viorel Hrebenciuc, cu Viorel suntem ca și frați. Cu ei am rămas prieteni și frați.
-Acum și Viorel Hrebenciuc a ajuns în Justiție.
-Toți suntem. Se încearcă la ora asta să se termine leadershipul politic și economic din România, pe toate planurile și nivelurile
-Cine să îl termine. Că, dacă e să mă iau după dvs., Băsescu nu mai e președinte.
-Suntem într-un război economic. Problema e pe cine are unealtă. Eu am greșit, de exemplu, și am ajuns în pușcărie, considerând că Băsescu e inamicul din interior. Nu, inamicul sunt interesele economice din exterior. Ceea ce spune Sebastian Ghiță e perfect adevărat. Devalizarea Românei nu este în resurse și în tehnologie, ci în rezerva intelectuală a României. În oameni.
Ar reveni și în politică dacă PSD are nevoie de serviciile lui
-Cum veți reuși să vă reintegrați după această perioadă de absență ?
-Cu răbdare. Am vorbit acum cu Sorin Roșca Stănescu, la Jilava am fost împreună. Mi-a urat sănătate și „Șoc traumatic în societate cât mai rapid și lin”.
-Politică veți face, vă întoarceți în PSD ?
-Sunt foarte bucuros pentru rezultatul alegerilor. Am vorbit cu Adrian Năstase, acum, la telefon, m-a felicitat. Noi am stat 9 luni împreună. Mi-a spus că el, mai piano. Știe că nu mă dau deoparte. Așa că, dacă vor avea nevoie de expertiza mea, o vor avea. Eu voi fi acolo pentru PSD. Mi-am dat demisia din toate funcțiile când am fost acuzat, ca să nu fiu o piatră de moară, că știam că am fost țintă pentru a se lovi în Adrian și în partid. Nu vreau să aduc nici un prejudiciu fiindcă eu sunt membru fondator al partidului.
-Cu Miron Mitrea ați vorbit? Ați stat în celulă cu dânsul...
-Și cu Miron Mitrea am vorbit, de două zile aștepta să mă audă. Suntem prieteni foarte buni.
-Cine a mai rămas în celulă dintre cunoscuți?
-În afară de Victor Becali, nu mai e nicio personalitate. Pe Marcel Păcuraru l-au dus la Brăila. Să spargă gașca, că a sărit în capul ăstora cu (condițiile) penitenciarul.. Au zis că îl duc cât mai aproape de casă. Și el locuiește la Galați. Pe Crist Borcea l-au dus la București...
Tovarăș de carceră cu „personalitățile” vremii
În afară de faptul că s-a dedicat lucrărilor științifice, pe teme economice, Corneliu Iacobov a fost nevoit să se adapteze regimului penitenciar făcând sport sau participând la activități culturale, scriind la revista literară a închisorii Rahova. Abia în ultimul an, după ce a ajuns la Poarta Albă, a obținut drept de muncă, lucrând la o fermă. În închisoare a avut, totuși, „norocul” să fie încarcerat, în acești ani, alături de prieteni, Adrian Năstase, Sorin Roșca Stănescu, Miron Mitrea, Cristi Borcea, Giovani și Victor Becali, Maricel Păcuraru și alte „personalități”.