Formele cele mai subtile ale războiului hirbid purtat de către Rusia lui Putin în consolidarea propriei puteri și a verticalei în stat au atins nivele extrem de evoluate. Multe din aceste tehnici preiau instrumente din perioada sovietică, răspândite în perioada comunismului în toate statele Tratatului de la Varșovia. Iar aici, educația militar-patriotică joacă un rol de prim plan, cu componenta anternamentului militar de la cele mai fragede vârste, mergând până la educația patriotică în formele cele mai rudimentare și ostentative adresată tinerei generații.
În perioada comunistă, pregătirea militară era o componentă de control și dominare în toate statele, în care erau implicați în primul rând adulții din fabrici și uzine în forma Gărzilor patriotice, desemnate să dubleze armata, fiind, de fapt, o structură paramilitară ce dubla întreaga forță de muncă masculină. Apoi, la nivelul tinerilor, a fost dezvoltat ceea ce în România se numea Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei, o amestecătură de sport și anduranță cu mânuirea armelor, tir și îndoctrinare ideologică.
Acest tip de tehnică a fost relansată în urmă cu circa 10-15 ani în Federația Rusă prin deschiderea școlilor speciale de vară și pregătire, ulterior prin dezvoltarea unor școli care precedau liceele militare în pregătirea pentru structurile de forță. Acest tip de evoluție a fost sesizat, dar a fost pus pe seama consolidării loialității față de regimul Putin. Ulterior, la momentul dezvăluirii modului de reconstrucție a forțelor armate ruse, cu cele două etape de reformă, a fost posibilă identificarea motivației pentru acest scop, crearea de personal pentru structurile de forță.
Aceeași tehnică a stat la baza războiului hibrid din Donbas. Chiar în perioada controlului ucrainean, școlile de vară patriotice și pregătirile centralizate în Rusia pentru foști combatanți, pentru tineri, ulterior pentru liceeni și copii, au funcționat din plin. Așa s-au conturat resursele pentru crearea masei critice care, însoțind structurile paramilitare speciale ruse, au atacat sediile regionale și au dus la crearea republicilor separatiste Crimeea, Donetsk și Luhansk. Au încercat și în alte locuri, să facă acest lucru. Ulterior, aceeași tehnică a fost dezvoltată în teritoriile ocupate, odată cu anexarea Crimeii și desfășurarea agresiunii militare ruse în Estul Ucrainei.
Astfel, copii au devenit un instrument folosit de Rusia pentru controlul și asigurarea viitorului său stabil în regiunile ocupate. După modelul din Rusia, unde unul din doi copii și tineri aspiră azi la o funcție în serviciile speciale, poliție sau armată, a început îndoctrinarea ideologică în sensul Marii Rusii, a Lumii Ruse și a naționalismului velicorus și euroasianismului de tip Dughin, apoi educația militar-patriotică și implicarea copiilor în pregătire strict militară. Îndoctrinarea prin militarizarea vieții publice e un instrument cu lungi durate de viață în Uniunea Sovietică, Rusia și spațiul post-sovietic. Azi mii de copii din Crimeea și Donbas sunt subiecții antrenamentului militar și activităților conexe, potrivit rapoartelor legate de inplicarea copiilor în conflicte armate, sancținată de convențiile ONU. Fără date concrete centralizate, ele sunt relatate de rapoartele organizațiilor pentru drepturile omului. Și nu e vorba doar de pregătire, îndoctrinare și antrenment militar, sau pre-angajare în forțele armate, cu pregătirea aferentă în anii de liceu. Nici măcar numai despre ore curente. Ci chiar de participarea în conflict. Există numeroase clipuri înregistrate de terți care arată copii de 4, 7, sau între 14 și 19 ani îmbrăcați în uniforme, purtând arme și care au declarații anti-ucrainene și, ulterior, demonstrații de natură militară. La 4 ani repetă mișcări după un militar, la ore specializate. La 7 ani, un clip arată cu copilul susține ce va face cu ucraineanul când apare, amenințând serios cu o armă pe care abia o poate duce. Cei între 14 și 19 ani au fost identificați, în anumite perioade, chiar trăgând și luptând la linia e contact din Donbas.
Pretinsele ministere ale educației din republicile separatiste ocupate marchează clar, în legile lor, programul de stat de educație patriotică al Rusiei, aprobat în 2015. În plus, legea din Luhansk obligă școala și familia să aibă grijă de educația patriotică și perspectivele copiilor de apărare a patriei. Întărirea statului și salvgardarea intereselor vitale sunt motivațiile notate explicit. Același plan a fost semnalat în Donetsk, în 2017. Acesta susține pre-înregistrarea în armată și anternamentul militar din perooada liceului, când copiii sunt încurajați să se alăture forțelor armate, după ce dobândesc „formarea pregătirii morale, psihologice și fizice a tinerilor pentru a apăra Patria loialitatea față de datoria militară și constituțională în timp de pace și de război.”
Iar orele de pregătire patriotică sunt la fel de obișnuite în Crimeea. Organizații patriotice fac asemenea ore care, deși nu apar în programa oficială, sunt obligatorii ca și educația militar-patriotică, iar orele implică majoritatea copiilor. Grupurile de protecție a drepturilor omului au relevat faptul că Corpul Cazacilor ruși face asemenea pregătire în școli și recrutarea pentru organizațiile sale de tineret.
Potrivit reprezentantului omboudsmanului ucrainean în regiunile ocupate Donetsk și Luhansk, Pavlo Lysiansky, numai în 2018 mai mult de 5.000 de copii din aceste regiuni au trecut prin taberele militarizate cu tentă patriotică ale autorităților ruse de ocupație, majoritatea fiind trimiși în taberele din Rusia alături de alți reprezentanți din teritoriile ocupate, aceștia primind antrnamentul de la aceiași formatori care alcătuiesc trupele ruse hibride din aceste regiuni. În rest, perspectiva consoliării statalității și loialității față de Rusia în aceste regiuni pare asigurată, de unde probleme majore ca în viitor aceste regiuni să revină și să se reintegraze vreodată în statul ucrainean.