Zilele trecute am primit pe email, prefațat de cîteva rînduri, un carton frumos colorat, împărțit în două, trei sferturi alb și un sfert roșu, intitulat Congresul Extraordinar al Partidului Social Democrat cu următorul conținut:
„Invitație
Partidul Social Democrat are deosebita plăcere de a vă invita la Congresul Extraordinar al PSD, care va avea loc sîmbătă, 29 iunie 2019, începînd cu ora 11.00, la Sala Palatului din București.”
Deși cultivat de ziare și televiziuni ca analist, am fost la toate congresele și conferințele la care am fost invitat în ipostaza de reporter. Și cum în astfel de împrejurări, mai ales petrecute în weekend, sînt trimise la fața locului fătuce, boșii, dacă nu rămași în redacție, atunci plecați la munte sau la mare, pot spune c-am participat la aceste evenimente politice de importanță majoră în ipostaza de fătucă.
În cazul PSD, am fost prezent și prin asta martor, la mai toate congresele de răscruce ale partidului.
De la Convenția FSN, în care s-a rupt Frontul, pînă la Congresul din 2005, cînd Mircea Geoană a cîștigat președinția în fața lui Ion Iliescu și Adrian Năstase.
Din decembrie 2016, de cînd a dobîndit prin alegeri o majoritate parlamentară unică în postdecembrism, PSD a avut un singur Congres: Cel din 10 martie 2018. N-am fost la fața locului. Și din simplul motiv că n-am fost invitat. E drept, n-am fost nici la Congresele PNL, USR, PMP, ALDE din ultimul timp.
Tot pentru că n-am fost invitat.
De ce n-am fost invitat la Congresul extraordinar din martie 2018?
Pentru că Liviu Dragnea, deși ne știam de pe vremea cînd era în Opoziție – el mi-a zis o dată că în primii ani de după alegerile din 2005, cînd PSD-ul era hărțuit de dictatura Traian Băsescu – Călin Popescu Tăriceanu (asta dictatură nu cea a lui Dragnea!) lupta mea seară de seară la Sinteza Zilei, timp de patru ani, împotriva Puterii și în favoarea Opoziției fusese pentru PSD-iști mai ceva decît luminița de la capătul tunelului - după ce-a ajuns mare și tare, Stăpîn peste România, a socotit că e sub memoria lui să-și amintească faptul că exist.
Prin urmare, n-am primit nici o invitație la nici una dintre sindrofiile naționale ale PSD.
Nu știu cărei întîmplări i se datorează invitarea mea la Congresul extraordinar al PSD.
Știu sigur însă c-o să mă duc.
Și nu pentru a onora invitația, ci pentru că văd în acest congres extraordinar un moment de răscruce pentru PSD.
De la el o poate lua în sus, oprind căderea, sau în jos, continuînd prăbușirea. Toată lumea se preocupă de acest Congres din perspectiva bătăliei pentru funcții.
Indiscutabil, funcția de președinte al PSD e doar teoretic pusă în discuție. Viorica Dăncilă e din start cîștigător. Și nu doar pentru că, abilă, a pus Congresul de confirmare cît mai repede posibil, ci și pentru că e premier. A alege un alt președinte PSD decît premierul ar însemna pentru partid sinucidere curată. Una dintre cauzele dezastrului atins în ultimii doi ani trebuie căutat în disocierea președinte de partid – premier. Indiferent cine ar fi fost președinte al partidului, ar fi intrat automat în conflict de putere cu premierul. Premierul care e și președinte al PSD înseamnă revenirea partidului la normalitate.Alte două argumente ar ține de victoria la Moțiunea de cenzură și de un stil net diferit de cel al lui Liviu Dragnea, despre care am aflat c-ar fi eminamente pragmatic.
Desigur, cine va face echipă cu premierul Viorica Dăncilă e important, poate chiar foarte important. Președintele executiv și secretarul general vor avea misiunea de a administra partidul în condițiile în care Viorica Dăncilă e ocupată cu guvernarea. Cei doi trebuie să fie din echipa președintelui, altfel PSDul va fi lipsit de coeziunea de care are nevoie mai mult ca oricînd în această perioadă. Pe deasupra cred că o condiție de fond e ca președintele executiv și secretarul general să nu facă parte dintre baronii partidului. Nu de alta, dar măcar la acest nivel să fie un semnal de înnoire.
Eu însă consider important, crucial, Congresul PSD din punctul de vedere al partidului.
Congresul extraordinar al PSD se desfășoară în condițiile date de două cifre.
Prima luată dintr-un sondaj realizat după 26 mai 2019, vizează procentajul de cetățeni care au recunoscut c-au votat cu PSD: 4,7%
Doar 4,7% au avut curajul să spună c-au votat la 26 mai 2019 cu PSD. La europarlamentare, PSD a obținut 22, 5%.
Diferența de aproape 18 % dă seamă de o realitate cumplită pentru PSD: La nivelul întregii societăți s-a ivit și a înflorit din plin: Rușinea de a fi PSD-ist.
Adăugînd faptul că la 26 mai 2019 PSD a înregistrat un număr de voturi cu un milion și deva mai puțin decît în decembrie 2016, și asta în condițiile unei prezențe mult mai ridicate, avem imaginea unui partid ajuns într-un punct de răscruce.
Cealaltă cifră se referă la scorul obținut de Alianța 2020: 22,36%.
Față de parlamentarele de acum doi ani un salt de peste trei ori. USR, pentru că Uniunea e formațiunea fanion, nu PLUS, n-are nimic din avantajele partidelor tradiționale.
N-au structuri în teritoriu, n-au primari, n-au președinți de consilii județene.
Și cu toate acestea USR a fost cît pe-aci să întreacă PSD.
Fenomenul numit ascensiunea USR se constituie într-o lecție pentru toate partidele tradiționale, dar mai ales pentru PSD.
Cu un asemenea scor, înregistrat la europarlamentare în condițiile existenței structurilor în teritoriu, a pomenilor electorale, a primarilor, a baronilor locali, PSD mărturisește o problemă: Partidul și-a pierdut dramatic forța de partid.
PSD pare a nu mai avea militanți, ceea ce se numește PSD-iști convinși, înrăiți, în stare să-și afirme public postura de membri de partid.
Pe 22 decembrie 1989 pe multe ziduri din București a apărut înscrisul:
Aruncați carnetele de Partid.
Unii le-au aruncat.
Alții le-au ascuns.
Nimeni dintre membrii PCR, nici măcar liderii partidului, n-au avut curaj să iasă în public și, sfidînd, să zică:
Da, sînt membru al Partidului Comunist. Și sînt mîndru că sînt membru de partid.
Explicația?
PCR căzuse nu numai de la Putere.
PCR căzuse și din condiția sa de partid politic.
PSD nu e prea departe de această situație.
Și de la ea trebuie să plece Congresul din 29 iunie 2019.
Alegerile sînt din punctul meu de vedere un aspect secundar prin raportare la problema de viață și de moarte a PSD din această perioadă:
Supraviețuirea ca partid politic important al României postdecembriste.
Sînt tare curios să știu cîți lideri ai PSD sînt conștienți că partidul a ajuns într-un punct de răscruce pentru existența sa ca partid important al țării.
Sînt tare curios să văd cîți dintre cei care vor lua cuvîntul vor da curs neliniștii în legătură cu acestă realitate. De aceea merg la Congresul PSD.
N. B. Salut în desemnarea Renatei Weber ca Avocat al Poporului victoria principiului Omul potrivit la locul potrivit.
Coaliția PSD- ALDE a descoperit, în fine, că în afară de nepoate, cumnate, neveste și ibovnice în România sînt și persoane competente.