Întâlnirea de marțea viitoare, 12 iunie din Singapore, dintre președintele american Donald Trump și președintele nord-coreean Kim Jong Un, a determinat o adevărată revoluție la nivelul conducerii militare a Coreei de Nord. După vizita la Casa Albă a fostului șef al spionajului nord-coreean, Kim Yong Chol, care a durat o oră și jumătate, continuă semnele de bunăvoință date de Phenian pentru ca întâlnirea din Singapore să aibă loc și să fie de succes.
În cadrul primirii de vineri de la Casa Albă au avut loc două premiere. Pe prima am văzut-o luni, când liderii Armatei nord-coreene au fost eliberați din funcții și înlocuiți de Kim Jong Un, apparent la solicitarea părții americane. Kim a schimbat vechea gardă reprezentată de Șeful Apărării, Pak Yong Sik, 68 de ani cu No Kwang Chol, în timp ce șeful Armatei Populare Coreene, Ri Myong Su, 81 de ani, a fost înlocuit cu adjunctul său, Ri Yong Gil. Șeful biroului politic al Armatei Populare Coreene, Kim Jong Gak, 77 de ani, a fost înlocuit vineri și confirmarea a venit tot luni, cu generalul de armată Kim Su Gil. Toți cei noi numiți sunt apropiați ai liderului nord coreean, din noua generație.
Interesantă e și motivația înlocuirii, care merge de la nevoia de a înlătura pe cei care se opun întâlnirii lui Kim cu Trump până la solicitarea expresă a SUA de schimbare din funcții a celor care au gestionat și apărat programul nuclear și dezvoltarea capabilităților balistice din armata nord-coreeană, amenințând teritoriul American și aliat.
În alte surse mediatice apare evaluarea că Kim Jong Un a profitat de moment pentru a lua sub comanda sa Armata, după primul control făcut asupra finanțelor și cheltuielilor acesteia după 20 de ani.
Armata nord-coreeană, la nivelul său suprem de conducere, este responsabilă de achiziții militare și de activitatea de tutelare pentru o serie de intreprinderi de vârf ale Coreei de Nord. Astfel, prin mișcarea făcută la nivelul Armatei, se prezumă că s-ar elimina orice perspectivă de atentat liderului Kim Jong un, ce ar fi putut veni din partea armatei, a fost preluat controlul personal și al partidului pe organismul militar, în timp ce o altă motivație vehiculată ține de perspectiva colaborării economice cu Coreea de Sud și SUA a unor întreprinderi nord-coreene, iar Kim s-ar fi asigurat că le controlează pe deplin prin oamenii săi de încredere.
A doua premieră, rezultată în cadrul întâlnirii la cel mai înalt nivel a unui responsabil nord-coreean în SUA după 18 ani a fost faptul că Donald Trump și-a nuanțat așteptările față de summitul din Singapore. Dacă în formula originară el susținea că nu va face deplasarea și nu va avea întâlnirea dacă nu se semnează un act important sau măcar Kim Jong Un nu subliniază retragerea Coreei de Nord din epoca atomică, după întâlnire, Președintele Donald Trump a semnalizat că ar fi dispus să participle la acest proces, care ar putea merge mai repede sau mai încet, în funcție de doleanțele părții nord coreene, cu scopul de a atinge ținta de a denucleariza peninsula coreană.
Secretarul Departamentului Apărării al SUA, James Mattis, a anunțat că nu vor fi ridicate sancțiunile nici limitate presiunile militare atât timp cât un acord verificabil nu va fi atins iar prevederile din acel acord nu au fost transpuse în realitate. Pentagonul va continua prezența militară la nivelul existent și va staționa trupe în continuare, în timp ce exercițiile cu Coreea de Sud și alți aliați vor continua potrivit planificărilor existente.
Pe de altă parte, summitul din Singapore nu are cum să se desfășoare fără un rezultat palpabil și de impact, măcar de imagine pentru cei doi lideri. Din sursele interne dezvăluite de diferitele instituții mass media americane și sud coreene, cel mai probabil este că măcar anunțul încheierii formale a Războiului din Coreea va fi făcut. E vorba despre unul dintre cele mai lungi conflicte din istorie, cu partea sa caldă desfășurată între 25 iunie 1950 și 27 iulie 1953, când a fost semnat un armistițiu. Însă războiul Coreei nu a avut un acord de pace sau măcar o notificare formală de încheiere a conflictului care durează, din punct de vedere juridic, și astăzi, cele două Coreei fiind despărțite de cea mai militarizată zonă a globului cu cei mai mulți soldați și arme convenționale, de-a lungul paralelei 38 ce separă cele două Coreei.