Constănțeanul Valentin Leaută, cercetat pentru înșelăciune, a fost achitat de două instanțe și condamnat de Înalta Curte de Casaţie și Justiție
O poveste incredibilă, un curs al vieții rupt brusc, neașteptat, stă în spatele bărbatului masiv, întemnițat ani grei la Penitenciarul Slobozia. Valentin Leaută își duce crucea în felul lui: acceptă ce i s-a întâmplat, însă nu se dă bătut în ruptul capului. ”Au reușit să mă bage la carceră, dar în genunchi nu mă vor pune niciodată”, spune deținutul din spatele gratiilor masive de oțel. Este senin, așa cum îl vezi prima dată, printre miile de cărți ale bibliotecii Penitenciarului Slobozia. Stă cuminte pe un scaun de lemn și așteaptă permisiunea de a vorbi. Se simte că în interiorul lui are ascunsă multă ură la adresa sistemului de justiție, al celui penitenciar. Valentin Leaută, inginerul de acum câțiva ani care își încropise o firmă de transport în Constanța, pare resemnat. Își începe cu greu povestea. Ca orice român, și el a încercat marea cu sarea. S-a lansat în transporturi de persoane, ceea ce era școlit să facă, după cum spune el. ”Bani mulți nu am avut niciodată, am demarat afacerea cu credite și giranți, cum altfel?”, se întreabă retoric fostul afacerist. De aici i se trage și necazul! Rechizitoriul procurorilor este sec și cuprinde în cifre și paragrafuri de lege ”abominabila faptă” de care a fost acuzat și întemnițat. Rechizitoriul procurorilor, o ghilotină pentru capul lui Leaută Concret, anchetatorii au susţinut că, în iunie 2001, Valentin Leaută, în calitate de administrator al SC Dominus Rei SRL Constanţa, s-a deplasat la sediul Companiei Industriale Griviţa SA Bucureşti, „unde a încheiat contractul nr. 4016/2001, având ca obiect vânzarea-cumpărarea unui număr de zece autobuze Grivbus 71, destinate transportului interurban de persoane, contract ce a fost ulterior modificat prin actele adiţionale nr. 1 şi 2". Autobuzele respective trebuiau să fie livrate în 120 de zile de la data semnării contractului şi a achitării avansului de 25% din valoarea totală de 295.000 de dolari, fără TVA, preţul unui autobuz fiind în sumă de 29.500 de dolari, fără TVA. Toate bune şi frumoase, însă procurorii spun că Leaută ar fi indus în eroare Compania Industrială Griviţa SA Bucureşti, dat fiind că, „la data de 25 februarie 2002 a emis un număr de opt bilete la ordin inapte să producă efecte juridice datorită lipsei de mandat a semnatarului, cauzând astfel părţii vătămate un prejudiciu total în valoare de 6.722.534.145 ROL". Astfel, procurorii l-au trimis în judecată pe Valentin Leaută, apreciind că această faptă ar exista şi că ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. Totuşi, ar putea părea ciudat faptul că unitatea bancară nu s-a sesizat de la bun început cu privire la faptul că semnătura de pe biletele la ordin nu ar fi validă, aceasta acceptând mai multe din cele opt bilete care purtau semnătura lui Valentin Leaută. De altfel, tot conform rechizitorieului, trebuie menţionat că, pe 12 iulie 2001, Leaută a încheiat o convenţie de credit, prin care Demirbank SA Constanţa a împrumutat Dominus Rei cu 90.000 de dolari. Tot atunci, administratorul societăţii a virat către Griviţa peste două miliarde şi jumătate de lei vechi, iar pe 23 iulie 2001, 1 august 2001, 9 august 2001 şi 28 septembrie 2001 a virat suma totală de 600 de milioane de lei vechi către aceeaşi companie. Pe 25 februarie 2002, Leaută a semnat şi înmânat reprezentanţilor Companiei Griviţa Bucureşti cele opt bilete la ordin scadente la sfârşitul fiecărei luni din perioada mai - decembrie 2003, acestea fiind cele care l-au băgat în bucluc. Apreciind că partea civilă, Compania Industrială Griviţa SA Bucureşti, nu ştia că „instrumentele de plată emise de inculpat (n.r. biletele la ordin) erau inapte de a produce efecte juridice", magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au casat hotărârile de achitare a lui Valentin Leaută şi au dispus condamnarea acestuia la 12 ani de detenţie. „Se conchide că mijloacele de probă administrate în cauză denotă intenţia frauduloasă a inculpatului Leaută Valentin, care s-a prezentat ca fiind abilitat să angajeze în relaţii contractuale singur societatea SC Dominus Rei SRL, a efectuat plăţi în avans cu ordine de plată transmise electronic şi ulterior a emis bilete la ordin semnate numai de el, deşi ştia că vor fi refuzate la plată, şi crearea unei stări de insolvabilitate în detrimentul Companiei Industriale Griviţa SA Bucureşti, prin înstrăinarea bunurilor", au arătat judecătorii după numai patru minute de dezbateri. Resemnat până la sfârșitul vieții ”Eram năucit”, își amintește Valentin Leaută. ”Mi se părea că totul este din alt film și că nu are legătură cu mine. 12 ani de pușcărie... nici nu puteam să-mi închipui atâta timp departe de soția și copilul meu. M-am dus ca teleghidat să mă predau. Nu îmi venea să cred că pentru o greșeală a unei bănci eram trimis după gratii și pentru o așa perioadă, la fel cu cei care omoară cu sânge rece. Poate că, într-adevăr, greșeala mea, de necunoaștere a unor norme, a fost enormă. Poate că merit pedeapsa asta, dacă așa a spus Justiția. Acum nu mai am ce face. Nu am cui să mă mai adresez. În CEDO n-am încredere. O să stau aici 12 ani. Pe urmă nu cred că viața va mai merge înainte. La șaizeci și ceva de ani, câți o să am în momentul în care voi părăsi celula, cu siguranță că va și sfârșitul meu”, spune, spășit, bărbatul.