Vizita apostolică a Papei Francisc în România s-a încheiat ieri. Timp de trei zile, Suveranul Pontif a făcut un impresionat tur de forță, reușind să se întâlneacă cu peste 350.000 de pelerini catolici și o mare mulțime ortodoxă. Vineri, Sfântul Părinte a fost în mijlocul oamenilor în București, întâlnindu-se cu ofi cialitățile statului român și cu Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Sâmbătă s-a afl at în comunitatea din Șumuleu Ciuc – la Sanctuarul marian, iar seara s-a întâlnit cu catolicii din Iași. Vizita Papei Francisc s-a încheiat pe Câmpia Libertății de la Blaj, unde a recunoscut prigoana regimului comunist, prin beatifi carea a șapte episcopi greco-catolici.
Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu sunt episcopii beatificați de Papa Francisc la Blaj. „Episcopi şi martiri ai Bisericii din România şi păstori după inima lui Hristos, mărturisitori eroici ai Evangheliei iertării şi a păcii, să fie de acum înainte numiţi Fericiţi şi să li se poată celebra sărbătoarea în locurile şi după legile prevăzute de dreptul canonic, în fiecare an la 2 iunie. În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Spirit. Amin!”, a încheiat Suveranul Pontif rugăciunea de beatificare.
Papa Francisc a explicat pelerinilor adunați pe Câmpia Libertății din Blaj că cei șapte episcopi au lăsat poporului român o „preţioasă” moştenire, ce poate fi sintetizată în două cuvinte – libertate şi milostivire: „Voi aţi suferit din cauza discursurilor şi acţiunilor bazate pe discreditare, care duceau până la expulzarea şi la distrugerea celui care nu putea să se apere şi reduceau la tăcere vocile disonante”, a spus Suveranul Pontif.
Cei șapte martiri ai Bisericii din România
După instaurarea regimului comunist în România, autoritățile din țară au adoptat modelul stalinist, trecând la „lichidarea” Bisericii Române Unite, cerându-le să se convertească la ortodoxie. Acești episcopi și-au apărat credința și Biserica, refuzând a trece la ortodoxie. Rând pe rând au fost arestați și trimiși în lagăre și închisori. Au murit din cauza condițiilor de viață de acolo.
Episcopul Valeriu Traian Ferențiu
A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948. În 1950 a fost transferat în închisoarea cu regim de exterminare de la Sighet. Deși s-a îmbolnăvit grav din pricina condițiilor de viață de acolo, n-a primit niciun fel de îngrijire medicală și a murit la 11.07.1952, în celula 44, înconjurat de frații săi întru episcopat. A fost înmormântat în Cimitirul orașului de pe strada Rodnei din Sighet, mormântul său fiind necunoscut.
Episcopul Vasile Aftenie
A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948. Securitatea a încercat să-i monteze un proces politic, pentru a ascunde adevărata motivație a arestării, cea religioasă. În urma violențelor fizice și psihice suferite în timpul celor 10 luni de anchetă, la 25.03.1950 a suferit un accident cerebral (o hemipareză). Trimis la „spitalul” închisorii Văcărești, a murit după alte 45 de zile, la 10.05.1950. A fost înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic, sub supravegherea Securității. Osemintele sale au fost deshu mate la 12.05.2010, fiind momentan depuse în Biserica „Bunavestire” (Acvila) din București.
Episcopul Ioan Suciu
A fost arestat de două ori, în septembrie 1948, în timpul unor vizite pastorale, desfășurate chiar în timp ce se derula asaltul împotriva Bisericii Române Unite. A fost arestat pentru a treia oară, la 27.10.1948, odată cu ceilalți episcopi grecocatolici. Securitatea l-a maltratat în anchete dure în încercarea de a-l implica într-un proces politic. La 26.10.1950 a fost transferat la închisoarea cu regim de exterminare de la Sighet. A murit de foame în celula 44, la 27.06.1953, înconjurat de frații săi în episcopat. A fost înmormântat în „Cimitirul Săracilor” de la Sighet, iar mormântul său a rămas necunoscut.
Episcopul Tit Liviu Chinezu
A fost considerat de Securitate drept „unul dintre cei mai fermi opozanți față de unirea dintre Biserica greco-catolică și Biserica ortodoxă română”. A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, împreună cu episcopii greco-catolici și cu alți 25 de preoți cu responsabilități în eparhiile lor. Refuzând să se lepede de Biserica sa, a fost transferat în 25.05.1950 la închisoarea cu condiții de exterminare de la Sighet. S-a îmbolnăvit grav din pricina condițiilor de viață existente acolo. Neprimind niciun fel de îngrijire medicală, boala s-a agravat; a fost izolat într-o celulă, unde a murit după câteva ore, la 15 ianuarie 1955. A fost îngropat în „Cimitirul Săracilor” din Sighet, iar mormântul său nu mai poate fi identificat astăzi.
Episcopul Ioan Bălan
A fost arestat la 29.10.1948, odată cu ceilalți episcopi români uniți, iar între 1950-1954 a fost încarcerat în închisoarea cu condiții de exterminare de la Sighet. La 04.01.1955, a fost eliberat și plasat în Domiciliu Obligatoriu. A murit la 4 august 1959. A fost înmormântat sub controlul Securității la Cimitirul Bellu din București. În așteptarea beatificării, osemintele sale au fost deshumate la 8.10.2013, fiind depozitate în Catedrala din Lugoj.
Episcopul Alexandru Rusu
A fost arestat în dimineața zilei de 29.10.1948, odată cu ceilalți episcopi greco-catolici. Între 1950 și 1954 a fost încarcerat la închisoarea din Sighet, împreună cu ceilalți episcopi greco-catolici. La 04.01.1955, a fost eliberat și plasat în Domiciliu Obligatoriu, împreună cu ceilalți doi episcopi supraviețuitori ai Sighetului, la mănăstirea Curtea de Argeș, apoi la mănăstirea Ciorogârla, iar la 13.08.1956 a fost transferat singur la mănăstirea Cocoș. A fost rearestat la 30.12.1956. După un proces stalinist la Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Militare Cluj, a fost condamnat la închisoare pe viață, sub acuzația de înaltă trădare. A murit de septicemie la 9.05.1963, în „spitalul” închisorii de la Gherla. A fost înmormântat în cimitirul închisorii, iar mormântul său nu a putut fi identificat până astăzi.
Episcopul Iuliu Hossu
A fost arestat în noaptea de 28/29 octombrie 1948, împreună cu ceilalți episcopi români uniți. Între 1950 și 1954, a fost întemnițat la închisoarea din Sighet, în urma refuzului său repetat de a-și părăsi Biserica. A murit la spitalul Colentina din București la 28 mai 1970. A fost înmormântat a doua zi după deces la Cimitirul Bellu Catolic din București. La 7.03.2019 s-a desfășurat procedura de deshumare a osemintelor sale. O parte din oseminte au rămas în același mormânt, cealaltă parte fiind transferată în Eparhia sa de Cluj-Gherla.
România rămâne Grădina Maicii Domnului
● Papa Francisc a fost întâmpinat vineri dimineața la Palatul Cotroceni de Președintele României Klaus Iohannis, iar în după amiaza zilei, după întâlnirea cu Patriarhul Daniel, a vizitat și Catedrala Neamului. Aici a fost rostită rugăciunea „Tatăl Nostru” în limba latină de către Suvernaul Pontif și în limba română de Preafericitul Daniel.
Înainte de a rosti rugăciunea, Papa Francisc a evidențiat câteva învățături ale rugăciunii: „Pâinea pe care o cerem astăzi este și pâinea de care atâția oameni sunt lipsiți zi de zi, în timp ce alții, puțini, au din prisos. Tatăl nostru nu este o rugăciune care relaxează, ci este strigătul față de foametea de iubire a timpului nostru, față de individualismul și indiferența care profanează numele tău, Tată. Ajută-ne să ne fie foame de a ne dărui”.
● Ajuns la Iași, Sfântul Părinte s-a întâlnit în Catedrala „Sfânta Maria Regina” cu bătrânii și bolnavii, iar după aces moment a avut loc întâlnirea cu tinerii și familiile lor. „România este „grădina Maicii Domnului”, și în această întâlnire am putut să-mi dau seama de aceasta, pentru că ea este o Mamă care cultivă visurile fiilor, care le păzește speranțele, care aduce bucuria în casă. Este o Mamă duioasă și concretă, care are grijă de noi. Voi sunteți comunitatea vie și înfloritoare, plină de speranță, pe care o putem oferi Mamei. Ei, Maicii Domnului, să-i consacrăm viitorul tinerilor, viitorul familiilor și al Bisericii”, a rostit Papa Francisc pe scena special amenajată.