★★★ George Şerban, Prietenul meu, scafandrul, Mangalia, Ed. CallasPrint 2012 (roman memorialistic).
Cartea lui George Şerban are valoare documentară, nu literară. Autorul aduce în prim-plan figura unui Jacques-Yves Cousteau al românilor, Constantin Scarlat, care în timpul comunismului, cu o pasiune niciodată epuizată, a explorat adâncurile Mării Negre şi a făcut, printre altele, descoperiri arheologice. Tot el este acela care a fondat Grupul de Scafandri Mangalia, prima unitate de scafandri autonomi din Marina Militară Română, a creat o adevărată şcoală de scufundători şi a pus bazele arheologiei subacvatice naţionale. După cum explică dr. Marian Moşneagu, şeful Serviciului Istoric al Armatei, într-o prezentare de pe ultima copertă a cărţii, "Constantin Scarlat a fost mentorul primelor generaţii de scafandri profesionişti din România şi exploratorul apelor interioare din Dobrogea, ale apelor litorale şi bazinului Mării Negre". George Şerban are meritul de a-l evoca pe Constantin Scarlat descriind scene din viaţa lui şi însoţindu- şi descrierile cu fotografii. Avem astfel prilejul să-l vedem pe scafandru examinând o ancoră romană, la câteva minute după ce a găsit-o în adâncuri şi a adus-o la bordul ambarcaţiei. Îmbrăcat încă în costum de scafandru, cu apa şiroind pe el, Constantin Scarlat mângâie ancora, încărcată de midii, alge şi bucăţi de rocă marină. Ce scenă emoţionantă! Ce bine a făcut George Şerban că a recuperat şi el, din adâncurile amneziei colective, imaginea unui asemenea om!