★★★★ Solomon Marcus, Răni deschise, Bucureşti, Editura Spandugino
L-am invitat cândva pe cunoscutul matematician Solomon Marcus la emisiunea TV "Un metru cub de cultură" (titlul emisiunii îi aparţine lui Dan Andronic). Ca să trezesc interesul publicului (cine, în afară de matematicieni, se mai pasionează azi de matematică?), l-am întrebat pe invitatul meu dacă se poate folosi teoria probabilităţii pentru a câştiga la loto. Solomon Marcus mi-a explicat cum anume "funcţionează" norocul, demontând tot felul de superstiţii, şi, în plus, cu autoritatea lui de specialist, a confirmat ideea mea că o combinaţie de numere de genul "1, 2, 3, 4, 5, 6" oferă exact aceleaşi şanse de câştig ca oricare altă combinaţie, fie şi "dezordonată" (cunoscuţii mei nici acum nu înţeleg această idee, dar, după confirmarea ei de către Solomon Marcus, nu mai au curaj să mă contrazică). De fapt Solomon Marcus nu poate să garanteze cuiva că va câştiga la loto, dar poate să explice cum anume se poate câştiga la loteria vieţii. Metoda este una singură: să învăţăm. Cartea publicată de curând de matematician, "Răni deschise" pledează, în cele peste 1200 de pagini ale sale, pentru o curiozitate intelectuală insaţiabilă, pentru angajarea, pe parcursul întregii vieţi, în aventura cunoaşteriii. Autorul este el însuşi un exemplu de spirit renascentist, atras de matematică, dar şi de poezie (a creat, de altfel, o nouă disciplină, "poetica matematică"), de arhitectură, dar şi de sociologie, de istorie, dar şi de informatică. Cine citeşte această carte atent şi reflectează asupra fiecărei idei din eseurile, studiile şi interviurile reproduse în paginile ei, poate considera că a absolvit o facultate. În plus are prilejul să se amuze. Solomon Marcus povesteşte de exemplu cum o reporteră TV a vorbit de matematicianul "Babeş Bolyai", combinând în mod ridicol două nume de savanţi: Victor Babeş şi János Bolyai.