★★★★ Sorin Ilieşiu, Infernul vândut ca Paradis, Iaşi, Ed. Junimea, 2012
Cine caută pe Google referiri la Sorin Ilieşiu descoperă o listă de excluderi: "Sorin Ilieşiu exclus din Societatea Timişoara", "Sorin Ilieşiu exclus din Grupul de Dialog Social" etc. Această cădere în digraţie a cunoscutului cineast (care ne-a entuziasmat, nu de mult, cu filmul său documentar despre Regina Maria) consternează. Sorin Ilieşiu este unul din puţinele nume fără pată din viaţa publică de azi. Iată însă că atacurile sale la adresa lui Traian Băsescu din ultimii ani au provocat antipatia multor intelectuali de elită, care, pe bună dreptate, l-au apărat pe preşedintele ţării, ca simbol al democraţiei, împotriva tentativei lui Dan Voiculescu şi a oamenilor lui de a-şi aservi statul de drept. Dacă ne păstrăm calmul nu se poate să nu observăm că este o diferenţă ca de la cer la pământ între atitudinea stângaciintransigentă a lui Sorin Ilieşiu şi campania interesată şi murdară dusă de Dan Voiculescu. Non idem este si duo dicunt idem. În istoria culturii româneşti au mai existat cazuri de intelectuali care din candoare sau lipsă de tact, dintr-un "surplus de caracter" (expresia aparţine lui Lucian Boia) au devenit indezirabili, de la Ion Slavici, filogerman în timpul primului război mondial şi până la Valeriu Cristea, apărător naiv al lui Ion Iliescu în perioada mineriadelor. Lucrurile se lămuresc repede dacă citim o carte incendiară publicată recent de Sorin Ilieşiu: "Infernul vândut ca Paradis." Cartea este de un anticomunism radical care îi poate speria şi pe anticomunişti: "Comunismul a fost cea mai mare escrocherie. Până şi infernul cotidian a fost vândut ca paradis terestru."; "Comunismul - o cacealma genocidară." etc. Nu ştiu să se fi scris în ultimii ani fraze rechizitoriale mai tranşante şi mai expresive la adresa comunismului decât cele ale lui Sorin Ilieşiu. Numai Petre Ţuţea mai avea asemenea iluminări de justiţiar.