★★★★ Ismail Kadare, Accidentul, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2012
Un taximetrist duce un bărbat şi o femeie la aeroport, undeva, în Austria. Bărbatul şi femeia, îndrăgostiţi în mod vizibil unul de celălalt, sunt albanezi. La un moment dat, şoferul îi vede în oglinda retrovizoare făcând ceva straniu, pierde controlul asupra volanului şi maşina se prăbuşeşte într-o prăpastie. Cei doi îndrăgostiţi mor, iar şoferul, grav rănit, ajunge pe un pat de spital. Aşa începe romanul "Accidentul" de Ismail Kadare, tradus admirabil, direct din albaneză (şi nu dintr-o limbă intermediară, cum se procedează de obicei) şi adnotat de Marius Dobrescu. Iar ceea ce urmează este atât de captivant, încât nu mai poţi să laşi cartea din mână. Dacă o citeşti în metrou, uiţi să cobori acolo unde trebuia să cobori.Romanul de dragoste se dezvoltă după o logică detectivistică, foarte bine stăpânită de Ismail Kadare. Cazul celor îndrăgostiţi, el - analist la Consiliul Europei, ea - stagiară la Institutul de arheologie din Viena, este anchetat nu numai de poliţia austriacă, ci şi de un serviciu secret de informaţii sârbesc. "Iar după ce interesul sârbilor pentru acest caz a dispărut, a venit rândul spionajului albanez să intre în acţiune. Ca de obicei - spune prozatorul cu umor - agenţii albanezi ajungeau târziu acolo unde ceilalţi fuseseră deja." Ancheta întreprinsă de agenţii secreţi pentru elucidarea unui posibil caz de spionaj are drept rezultat reconstituirea unei poveşti de dragoste, cu tentă fantastică. Romanul este atât de bine scris încât nici nu se observă cum anume este scris. Ismail Kadare îşi reconfirmă marele talent literar, recunoscut în multe ţări. El este un exemplu enervant pentru scriitorii români, care se plîng adeseori că nu au faimă internaţională pentru că scriu într-o limbă de circulaţie restrânsă. Albania are o populaţie de numai 3.600.000 de locuitori de locuitori şi iată că un scriitor de limbă albaneză a reuşit totuşi să devină cunoscut în întreaga lume