Cititor de serviciu. A fi sau a nu fi Ion Caramitru

★★★★ Mircea Morariu, Cu Ion Caramitru de la Hamlet la Hamlet şi mai departe, Bucureşti, Fundaţia Culturală "Camil Petrescu"

Mi-am procurat cu întârziere o carte pe care doream de multă vreme să o citesc: cartea de convorbiri a valorosului critic de teatru Mircea Morariu, de la revista "Familia" din Oradea, cu marele actor Ion Caramitru. Ion Caramitru este un artist supertalentat şi un arbitru al eleganţei şi bunului gust în viaţa noastră publică (gala Premiilor UNITER fiind o dovadă în acest sens). În plus, la Revoluţie şi în anii în care au urmat a fost mereu la înălţimea situaţiei. (În carte se rectifică, printre altele, în conformitate cu adevărul istoric, o replică pe care i-au atribuit-o adversarii politici; ei pretindeau că în ziua de 22 decembrie 1989, la televizor, Ion Caramitru i-ar fi spus lui Mircea Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!", când, în realitate, i-a spus "Mircea, arată-le că lucrezi!") Titlul cărţii de convorbiri se referă la cele două apariţii ale lui Caramitru în rolul lui Hamlet: din 1963 şi din 1985. Dar în carte (fastuos ilustrată) sunt trecute în revistă numeroase alte roluri, în jur de 100, din spectacole de teatru şi în filme, multe de neuitat, adevărate evenimente în viaţa artistică românească. "Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, "Un tramvai numit dorinţă" de Tennessee Williams, "Leonce şi Lena" de Georg Büchner, "Azilul de Noapte" de Maxim Gorki, "Furtuna" de W. Shakespeare, "A treia ţeapă" de Marin Sorescu, "Eduard al III-lea" de Shakespeare sunt numai câteva dintre piesele în care a jucat, strălucit, marele actor. Demnitatea prezenţei scenice şi vocea frumoasă, controlată inteligent, pentru a transmite fiecare nuanţă din textul gândit de dramaturg (sau de poet, pentru că Ion Caramitru este şi un interpret de poezie, greu de egalat) reprezintă principalele atuuri ale artistului. Este extraordinar să fii Ion Caramitru. Dar tot extraordinar este ca, nefiind Ion Caramitru, să ai privilegiul de a-l vedea jucând.