Recenta aprobare de către Curtea Supremă americană a căsătorilor gay mi-a adus aminte de o întîmplare de tot ciudată, petrecută acum mai bine de 70 de ani. Mai exact din 1951. În februarie, murise André Gide.
Prin aprilie, prietenul său Paul Claudel a primit o telegramă cu următorul conținut: ”Dragă Paul, vreau să te anunț că nu există Infern. Spune-i și lui Cocteau. Salutări, André.”
Cei care știu bine cine și cum erau Gide, Claudel și Cocteau se pot opri aici, gustînd mica farsă macabră - între noi fie vorba, nu cred că destinatarul telegramei a gustat-o. Pentru ceilalți, fac cîteva mici precizări: André Gide era gay, Paul Claudel era un catolic fervent, Cocteau era gay. În diverse momente ale vieților lor, se legaseră prietenii profunde între ei.