Într-o poezie pe care scris-o pentru marchiza Émilie du Châtelet, de care era foarte legat, Voltaire spune: ”Cine nu are duhul vîrstei sale/Are toată nenorocirea acestei vîrste” (”Qui n’a pas l’esprit de son âge,/ De son âge a tout le malheur”). Povestea de prietenie și amor dintre Voltaire și marchiză, lungă și plină de împliniri intelectuale, este frumoasă în sine, dar și chiar de n-ar fi fost, faptul că a rodit o poezie precum ”A Mme. du Châtelet”, din care am extras aceste versuri, i-ar fi asigurat locul în istorie.
Mi se pare că un semn al dezordinii lumii noastre este că amestecul vîrstelor a devenit dezirabil. Ni se pare că e dezirabil să avem copii care se comportă matur și adulți care copilăresc. Pupăm copiii pe frunte cînd vorbesc matur și îmbrățișăm cu un zîmbet pe maturii care fac copilării. Ratarea vîrstelor în aplauzele întregii lumi îmi dă fiori. Și faptul că nu vedem în aceste nepotriviri un semn al nenorocirii ci, dimpotrivă, o minunăție, vorbește despre cît derapajul nostru.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.