Americanul Ambrose Bierce (1842 - 1914) a fost un apreciat jurnalist și autor satiric al timpului său.
Dacă umbli astăzi pe site-urile specializate în citate, îi găsește numele foarte des menționat. La un secol de la moartea sa, faima i se trage aproape exclusiv de la cîteva vorbe de duh. Printre altele, el este autorul unui lexicon satiric, intitulat „Dicționarul Diavolului”, în care definește citatul astfel: ”actul de a repeta eronat cuvintele altuia”. Această definiție este jucăușă doar într-o anumită măsură, pentru că orice citare este, de fapt, o manipulare în argument ”pro domo” a vorbelor prestigioase ale altuia - nu se caută neapărat împrumutul forței argumentului preluat prin citare, ci împrumutul autorității celui citat. Să ai dreptate pur și simplu poate fi convingător, dar să gîndești la fel cu un geniu sau cu un personaj mult iubit, chiar dacă greșit, e și mai convingător. Tocmai de aceea mi se pare normal să pun fraza lui Bierce alături de una a lui Julio Cortazar: ”Citîndu-i pe alții, ne cităm pe noi înșine”. Citatul este, așadar, actul de a repeta eronat propriile noastre cuvinte. Promit să continuu și în week-endurile viitore să mijlocesc întîlnirea dumneavoastră cu citatele unora mult mai credibili decît mine.