În chestiunea revocării lui Augustin Lazăr de la Parchetul General, cel mai probabil lucrurile se vor desfășura așa: pe la jumătatea lui noiembrie, după ce CSM va da aviz consultativ (cel mai probabil negativ, dar ministrul Justiției nu se încurcă în astfel de detalii), Tudorel Toader va transmite solicitarea de revocare la Cotroceni.
Din ce reiese din cele mai recente declarații publice, președintele Iohannis va refuza să semneze revocarea, iar PSD va ataca la CCR decizia președintelui, urmând ca judecătorii Curții să decidă, cel mai probabil, exact ca în cazul Kovesi, că procurorul general trebuie revocat. De aici, președintele Iohannis poate să respecte decizia CCR sau, pur și simplu, să refuze să semneze revocarea, cu toate consecințele politice ale acestei decizii, inclusiv o suspendare din funcție.
Decizia președintelui - oricare ar fi aceasta- va avea consecințe electorale pe termen lung, inclusiv în logica alegerilor prezidențiale. Realitatea este aceea că președintele Iohannis este atacat de adversarii politici, de unii lideri de opinie, de „influenceri” pentru că a numit premieri de la PSD și că a semnat revocarea lui Kovesi, numindu-l slab sau nepăsător. Sigur, sunt ignorate „detalii” importante precum aritmetica parlamentară(PNL, PMP, USR nu au nici pe departe numărul de parlamentari pentru a propune un premier) sau respectarea unor decizii CCR (dacă șeful statului nu respectă o decizie CCR, oare nu e la același nivel în respectarea statului de drept precum cei din PSD?). Cu toate acestea, pot înțelege și buna credință a unora dintre cei care îi contestă aceste decizii: cu PSD și Dragnea nu merită să te porți cu mănuși, au călcat tot în picioare. Revenind: e limpede că aceste atacuri vor fi folosite împotriva președintelui Iohannis în campania pentru alegerile prezidențiale și, de aceea, o eventuală revocare a lui Lazăr îi va aduce prejudicii de imagine semnificative în rândul liderilor de opinie și chiar a propriilor susținători.
Iar primul care așteaptă ca Iohannis să semneze revocarea lui Lazăr este fostul premier Dacian Cioloș care, după toate datele, nu e interesat doar să fie europarlamentar- cum poți să nu fii interesat de salariul generos din PE, mai ales dacă spui că trăiești din economii- dar , după ultimele acțiuni, a luat deja decizia de a candida la prezidențiale. Momentan, își caută o „umbrelă” sub care să candideze la prezidențiale: de aici episodul regizat al întâlnirii în cafenea cu Dan Barna, liderul USR, și informațiile „pe surse” din presă privind o potențială candidatură comună USR-MRÎ la alegerile europarlamentare, chit că USR a lansat o competiție internă în care a promis că lista pentru euro va fi făcută de membrii simpli de partid și nu la o cafea, la negocieri dâmbovițene. Iar dacă lucrurile merg cum trebuie la alegerile europarlamentare, Cioloș poate fi candidatul USR la alegerile prezidențiale împotriva lui Klaus Iohannis, folosind împotriva președintelui inclusiv atacurile menționate mai sus.
Și așa, de pe margine, Cioloș cere lui Klaus Iohannis și partidelor de opoziție să depună o moțiune de cenzură- chit că matematic și pragmatic vorbind- aceasta s-ar solda cu un eșec sau folosea expresii amuzante precum „președintele trebuie să riște orice din punct de vedere politic”. Amuzante pentru că vin tocmai de la Cioloș. Fostul premier vorbește despre riscuri politice și cere acțiune în condițiile în care: din mandatul său de un an ne amintim de campania eșuată privind „Cumințenia pământului”, faptul că a refuzat să dea o OUG pentru alegeri locale în două tururi, a menținut în funcții secretarii de stat ai PSD, în campanie a acceptat să fie candidatul PNL pentru funcția de premier, dar nu voia să fie asociat nici cu PNL și nici de USR nu era foarte convins, drept dovadă că a refuzat să se înscrie în partid, iar acum de luni de zile încearcă să-și înființeze un partid, dar nu reușește. Dar toate aceste fapte concrete nu îl vor opri pe fostul premier să ceară „acțiune” și să-i ceară lui Iohannis să „riște orice din punct de vedere politic”. Până la urmă, una din expresiile noastre preferate este „fă ce spune popa, nu ce zice popa”.