În timp ce Parlamentul colcăie de infractori și infracțiuni și, în puținele zile când aleșii vin la muncă ei se ocupă mai ales de potlogării, iată că mai apar și unele inițiative legislative care merită atenția.
Pentru că din aproape 600 de aleși mai sunt câțiva care chiar par să se gândească la niște soluții legislative pentru oamenii necăjiți. În cursul uni an normal o asemenea propunere legislativă, cum a făcut senatoarea PNL Steliana Miron, nici nu ar fi băgată în seamă.Aleșii , de obicei, promovează interese de grup și urmăresc unele beneficii personale. Inițiativa legislativă pare departe de așa ceva. Ea are șansa că a fost lansată înaintea începerii campaniei pentru prezidențiale și ar putea stârni interesul unui candidat care și-ar atrage de partea lui milioane de oameni necăjiți. Fie și prin dezbaterea publică a acestei idei. Am să reproduce, în acest sens, o parte din inițiativa senatoarei.
“Ne interesează dezvoltarea durabilă a României, dar ne interesează și bunăstarea românilor. România nu poate fi puternică cu români disperați aflați la limita sărăciei.
Avem soluții reale și împreună putem să le arătăm românilor că pot avea un viitor aici, în țara lor și nu aiurea.
Propun viitorului președinte al României ca temă de campanie electorală 'Impozitarea cesiunii creanțelor bancare', pe care o prezint extrem de succint:
În România sunt 3.5 milioane de oameni aflați în executare silită pentru restanțe la credite bancare.
Băncile, pentru a pune în executare directă aceste contracte de credit, trebuie să îndeplinească anumite proceduri:
1. Să anunțe BNR de aceste credite restante;
2. Să le provizioneze la BNR;
3. Să suporte cheltuielile cu onorariile executorului judecătoresc, experților etc;
Consecințele executării directe de către bancă asupra debitorilor duce la scăderea ratingului băncii, ceea ce se traduce prin acces la credite mai scumpe.
Ce fac băncile în aceste condiții?
Cesionează creanțele bancare la firme agreate de către ele la valori cuprinse între 5-10% din valoarea nominală a acestor creanțe.
Ce fac firmele de recuperări?
După executarea garanțiilor continuă executarea silită asupra veniturilor și bunurilor viitoare ale debitorului până la îndestularea în totalitate a creanței precum și a cheltuielilor cu executarea silită. Legislația românească din prezent obligă autoritățile statului să sprijine aceste firme de recuperări pentru recuperarea creanțelor într-o perioadă ce nu este limitată în timp. Practic, până la sfârșitul vieții debitorului.
Astfel, 3.5 milioane de români împreună cu familiile lor sunt împinși la periferia societății, iar ca să evite executarea silită trebuie să nu mai dobândească alte bunuri sau eventual să plece din România.
Soluții:
* Impozitarea cu 85% pentru orice sumă încasată prin executare silită a cesionarilor de creanțe bancare etc. — se aplică același principiu ca la cesionarea de drepturi litigioase.
* Cei 3.5 milioane de români ar putea să-și răscumpere creanțele la valori până în 15% având deci un beneficiu extraordinar. În schimb, ar fi o palmă la adresa băieților deștepți care vor avea profituri sensibil mai scăzute și nu vor mai putea teroriza familiile românilor cu datorii.
În momentul de față, aproape 30% din populația activă, care ar putea aduce plus valoare este împinsă în prăpastie devenind o problemă socială, națională a României.”
De dimineața până seara ascultăm și privim pe micile ecrane dezbateri despre infractori și infracțiuni. Cu cât infracțiunile sunt mai mari și infractorii mai VIP-uri lumea se uită la televizor cu mai multă poftă. Problemele mai serioase greu se strecoară. Și timpul trece cu prostii în defavoarea tuturor.