Perioada de pandemie a creat mari probleme și în sistemul judiciar. În multe parchete și instanțe judecătorești se analizează doar cauzele urgente.
În acest context, fostul ministru al Justiției, Robert Cazanciuc, a anunțat că a depus la Camera Deputaților, ca primă cameră sesizată, și a solicitat procedură de urgență pentru inițiativa legislativă de suspendare a proceselor pe durata stării de urgență.
”Fiat justitia, et pereat mundus nu înseamnă că trebuie să moară oameni prin tribunale pentru ca justiția să triumfe, ci apărarea cu orice preț a zeiței Themis, tocmai pentru ca cetatea să rămână vie și protejată de orice formă de abuz!
Activitatea de judecată va putea continua doar în situații excepţionale, de urgenţă deosebită, temeinic justificate, referitoare la protecția relațiilor de familie, la măsurile dispuse prin decretul de instituire a stării excepţionale, precum și în cauzele cu persoane private de libertate, în aceste din urmă dosare judecata urmând a se desfășura doar prin sistem de videoconferiță”, a anunțat Robert Cazanciuc.
Apoi, fostul ministru al Justiției a detaliat discuția pe care a avut-o cu un avocat experimentat: ”Cu o senioritate pe deplin justificată, un avocat cu părul alb mă întreabă zilele trecute dacă dreptul fundamental al fiecărui cetățean de a avea parte de un proces echitabil( în condițiile unor restricții de deplasare, socio-economice ,cum nu au fost 100 de ani) așa cum este consacrat de Constituție și CEDO, poate fi restrâns printr-o dispoziție cuprinsă într-o anexă a unui decret prezidențial.
Îi răspund patriotic că suntem într-o situație excepțională și îl rog să nu fie cărcotaș, mai ales în spațiul public. Maestrul îmi relatează căteva întâmplări profesionale, din care înțeleg că a trăit evoluția drepturilor fundamentale de la protecție la moft, cu un intermezzo de dușman al poporului când tinerețea îi spunea că ar fi o virtute să spui ce gândești.
Mă roagă să citesc cu voce tare articolul 53 din Constituție privind restrângerea, doar prin lege, a exercițiului unor drepturi și libertăți în situații execpționale, și mă sfătuiește să nu suspendăm Parlamentul. Mă prefac că nu înțeleg. Acceptă zâmbind!
În Anexa nr. 1 a Decretului nr.195 din 16 martie 2020 , se arată că pe durata stării de urgență judecata va continua doar în cazurile de urgență deosebită, fără a se indica niciun criteriu de evaluare, prioritizare, urmând ca semnificația acestui concept să fie deslușită de colegiile de conducere ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și ale celor 15 curți de apel, prin stabilirea de către fiecare în parte a câte unei liste a cauzelor considerate de urgență deosebită.
Ceea ce a urmat a fost previzibil, respectiv accentuarea uneia dintre cele mai mari probleme ale sistemului judiciar: practica neunitară, cu consecința creșterii neîncrederii populației în actul de justiție”.
”Excepțiile să fie stabilite în mod limitativ”
Cazanciuc mai spune că, ”în încercarea de a-și juca rolul de unificator și pacificator, Consiliul Superior al Magistraturii a intervenit și a stabilit ce înseamnă cauze urgente pentru fiecare categorie de instanțe, dar, dorind parcă să fie bine ca să nu fie rău, a păstrat pe lângă listă și portița altor cauze de stabilit de către colegiile de conducere”.
”Două știri apărute ieri vin să confirme necesitatea ca această soluție a suspendării să fie pusă cât mai urgent în practică, fără jumătăți de măsură, iar excepțiile să fie stabilite în mod limitativ doar de CSM: un președinte de instanță a fost confirmat ca având coronavirus, iar un tribunal trimite citații prin care anunță părțile că audierea va avea loc prin Skype”, și-a argumentat Cazanciuc inițiativa.
Argumente din expunerea de motive
1. Lecturând hotărârea CSM nr. 417/2020, emisă în aplicarea decretului privind instituirea stării de urgență, se poate observa că, în cazul judecătoriilor, au fost apreciate ca urgențe cauzele privind încuviințarea executării silite, ceea ce pentru multe dintre aceste instanțe poate reprezenta până la 30%-40% din activitate. Acest tip de cauze angrenează pentru soluționare un număr mare de judecători și personal auxiliar, nevoit să petreacă timp îndelungat în spații care prin natura procedurilor devin aglomerate, expunând astfel multe persoane la un risc ridicat de contaminare.
2. Doar cei care vor avea resurse la îndemână( abilități de a folosi mijloace electronice, avocați) vor avea șansa să își valorifice pretențiile, în dauna celor care vor fi nevoiți, în timp ce trebuie să își protejeze sănătatea, locul de muncă sau familia, “să alerge” la autorități sau companii cu activitate suspendată pentru a-și dovedi dreptatea.