Cel mai mare risc pentru o mișcare populară fără lideri proeminenți este confiscarea și deturnarea ei de la obiectivele oamenilor obișnuiți. S-a vorbit mult, încă de la manifestațiile de masă de la sfârșitul anului trecut, despre faptul că acțiunile „vestelor galbene” au fost pregătite, inițiate și sprijinite de forțe interesate să destabilizeze regimul președintelui Macron.
Mi-e greu să-mi dau seama dacă aceste „influențe”au fost determinante. E însă cert că manevrele oculte ar fi eșuat, dacă în Franța n-ar fi existat o stare de nemulțumire profundă nu numai față de Macron, ci și față de sistemul politic care a condus Hexagonul în ultimii 30 de ani.
Revenind însă în actualitate, oricare ar fi fost originea mișcărilor populare, e evident că acum se duce o a doua luptă pentru „canalizarea” nemulțumirii, adică folosirea ei în scopuri mai mult sau mai puțin licite din punct de vedere politic. Încă de la începutul manifestațiilor, doi lideri și-au manifestat deschis susținerea pentru „vestele galbene”, Marine le Pen, președinta Rassemblement national, și Jean-Luc Melenchon, șeful La France Insoumise. Din calcule politice sau, poate, dintr-un elan sincer, cei doi și-au asumat susținerea politică a revendicărilor „vestelor galbene”. Acum însă, riscă să piardă voturi la alegerile europene tocmai în fața unei liste electorale propuse de unii dintre manifestanți.
Noua mișcare politică pare însă mai degrabă născută în laboratoarele serviciilor secrete sau măcar în mintea unor strategi cu experiență. Un indiciu în acest sens este faptul că singura idee politică foarte clară a noii mișcări este „referendumul la inițiativa cetățenească”. Ideea, care a apărut în timpul manifestațiilor, este susținută de aproape 80 la sută dintre alegători conform sondajelor de opinie. Există însă și mari semne de întrebare legate de oamenii care conduc această nouă mișcare. Dacă Ingrid Levavasseur se jură că nu a făcut niciodată parte nici dintr-o formațiune politică, nici dintr-un sindicat, colegul ei Hayk Shahinyan, cel care va conduce campania electorală, a fost membru al organizației de tineret a Partidului Socialist. Nici Ingrid Levavasseur nu pare a fi departe de stânga politică și de Emmanuel Macron. Într-un interviu televizat, Levavasseur a recunoscut că a votat pentru Macron în turul doi al alegerilor prezidențiale pentru a evita o victorie a lui Marine le Pen. Și nu este singura declarație care ne arată ce preferințe politice are auto-intitulata lideră a „vestelor galbene”. Levavasseur a mărturisit că în primul tur a votat întotdeauna pentru ecologiști, iar în turul doi împotriva cuiva. Nici implicarea fostului președinte al clubului Olimpique Marseille, Bernard Tapie, conoscut pentru problemele cu legea, dar și pentru inconstanța lui politică, nu pare de bun augur. Deși Levavasseur a dat asigurări că Tapie nu oferă mișcării decât un sprijin moral, nicidecum finanțare, comentatorii politici sunt sceptici. Scriitorul și jurnalistul Eric Zemmour, cunoscut pentru pozițiile sale anti-imigrație, crede că „lista electorală a vestelor galbene este o combinație între Bernard Tapie și Emmanuel Macron”. Dar și mulți dintre manifestanți privesc cu mare rezervă mișcarea lui Ingrid Levavasseur. Maxime Nicolle o acuză pe Levavasseur de oportunism și trădare. Eric Drouet, care din cauza manifestațiilor este cercetat în trei dosare penale, spune că a vota lista lui Levavasseur este un vot pentru Macron. Practic, din câte se pare, mișarea lui Levavasseur merge pe aceeași idee care l-a propulsat pe Macron președinte al Franței. Numai că acum, în rolul frumoasei Albă ca Zăpada antisistem, nu se mai află junele-prim al politicii franceze, ci roșcata Ingrid Levavasseur.