Ion Cristoiu, Marius Stoian, președintele Clubului România și generalul Alexandru Grumaz sunt unii dintre puținii analiști de politică externă care au anunțat cu mult înainte de alegerile din SUA că Donald Trump va câștiga.
Ori fi și alții, nu vreau să nedreptățesc pe nimeni, dar aceștia au făcut-o public și răspicat. Știu, după război mulți viteji se arată și sunt pline ecranele televiziunilor de analiști care susțin că de mici țineau cu Trump, că ei au avertizat, că au explicat că în America lucrurile nu mai merg așa.
Ca să nu fiu ipocrit trebuie să recunosc că și eu credeam că va câștiga Hillary Clinton. Spre onoarea mea am reușit totuși să îngăim, să bolorosesc la o emisiune tv că “dacă aș fi american aș vota cu Trump”. Ceea ce, în mod evident, nu-mi scuză calculele și analiza prost făcută.
Ca să fim onești până la capăt, la București s-a judecat exclusiv geopolitic. Declarațiile lui Trump - multe din ele preluate în mod trunchiat de presa stângistă americană - au declanșat din nou teribila frică de Rusia. Disperarea ne-a orbit gândirea analitică, iar Hillary Clinton a părut aici pe Dâmbovița un fel de zeiță care protejează cu trupul ei Desevelu! Adevăratul Unchiul Sam cu fustă! Firesc, după alegeri, în care ca de obicei - după cum a explicat un om cu capul pe umeri, Dan Dungaciu - am pus ouălele într-un singur coș, ne-am trezit buimaci. Și vorba amicilor Marius Stoian și Bogdan Andrei Gavrilă: Ce mai aveam de făcut? Să dam din colț în colț și să căutăm pe cineva care- l cunoaște pe Trump! Ori din acest punct de vedere ambasadorul României la Washington, George Cristian Maior chiar joacă un rol mare. Colosal!
Un fapt extrem de important este că elita americană nu a trucat jocul democratic. Votul este vot, iar democrația americană chiar este viabilă. O mare deosebire între formă și fond sau despre viziunea neoaoșromânească asupra valorilor, așa cum ne-am apucat noi să implementăm democrația.
De fapt Trump a câștigat pe trei mari paliere: sistem-anti-sistem, globalizare/ americanism și așa zisa corectitudine politică. Profesorul Valentin Naumescu are o splendidă analiză pe care vi-o recomand.
Pentru că tot discutăm despre extertiză în domeniul relațiilor externe trebuie să vă mărturisesc că săptămîna trecută am asistat la susținerea a două doctorate de excepție. Lucru care demostrează că există destui oameni mintoși în țara asta, iar povestea cu doctoratele plagiate trebuie să înceteze odată. Sunt oameni care chiar își merită doctoratele și au muncit enorm ca să obțină acest titlu științific!
Primul din ele a avut loc la SNSPA unde Carmen Rîjnoveanu, cercetătoare la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară – și atenție pentru că este o mândrie românească: membră al biroului de conducere al Comisiei Internaţionale de Istorie Militară – și-a susținut teza de doctorat. Sub conducerea profesorului Mihail Ionescu, Carmen Rîjnoveanu a demostrat în lucrarea ei să România are în continuare soluții strategice: “Regionalizarea, ca soluţie de gestionare a nesiguranţei strategice, nu poate opera cu succes decât în cazul prezervării orientării atlanticiste. Alianţa cu SUA şi racordarea la NATO, aşadar cadrul integrat euro-atlantic, constituie singura soluţie viabilă de asigurare a securităţii şi apărării”.
Din lipsă de spațiu fug și la al doilea doctor, Corneliu Vișoianu, care la Universitatea Națională de Apărare Carol I (UNAp) a indentificat soluții – cel puțin 24! pentru “Apărarea valorilor naționale prin dialog civic și social”. Doar trei propuneri ale doctorului Vișoianu: redefinirea prin dezbatere publică a valorilor europene; înlocuirea în Constituția României a sintagmei agresiune armată cu agresiune armată sau cibernetică și introducerea în cadrul Strategiei Naționale de Apărare a atacurilor de terorism cultural.