Pe numele său adevărat, Vasili Ștefan, Terente s-a născut în 1895 în Carcaliu, pe Canalul Cravia. A murit pe 4 iunie 1927. A fost unul dintre cei mai temuți bandiți român. După vârsta de 20 de ani, a dus o viață de infractor, înrăit de două relații eșuate. Bun cunoscător al Bălții Brăilei, Terente a acumulat averi din jafuri, operând singur sau cu o bandă. Deși a fost arestat de mai multe ori, a reușit să evadeze în repetate rânduri, iar autoritățile au pus zeci de recompense pe capul lui.
Provenea dintr-o familie săracă de pescari lipoveni. A servit în armată în Marina Română în Primul Război Mondial și a lucrat în diverse prăvălii din Brăila, dovedind o inteligență remarcabilă.
În 1924, Terente a comis numeroase tâlhării, atacând bogați și siluind tinere. Autoritățile au oferit o recompensă pentru capturarea sa. Pentru a scăpa de moarte, a fugit prin Bulgaria, Serbia și Grecia până în 1927. S-a întors în satul natal la sfârșitul anului și a batjocorit familia preotului, stârnind furia complicilor săi, care au ajutat la capturarea lui.
Cum a ajuns Terente să fie bandit
În 1915, la o sărbătoare câmpenească, toate fetele de măritat priveau spre Vasili al lui Terente. Avea o statură impunătoare, părul negru și ochi verzi-maronii, tulburători. S-a căsătorit tânăr, cu Ustina, fata lui Calistrat. Lucra pe un șlep ( mijloac de transport pe apă) și își întreținea nevasta și cei patru copii. Apoi, a venit foametea. Ustina s-a îmbolnăvit de ciumă și a murit. Întors acasă, a primit o altă lovitură: doi dintre copiii săi au murit căzând de pe șlep. Ceilalți doi copii au murit și ei, tot de ciumă.
Legenda spune că, după aceste pierderi, a plecat nebun pe baltă, certându-se zilnic cu Dumnezeu. Câteva luni mai târziu, a întâlnit fata unui pescar, Avdotia Arina, o frumusețe ce l-a cucerit. Însă sora ei, urâtă și îndrăgostită de Terente, a urzit un plan diabolic. Pretinzând că este Terente, i-a dat întâlnire surorii sale cu un grec.
Terente a surprins întâlnirea și a înjunghiat grecul. Fata a scăpat, dar el a fost arestat și a devenit bandit. A evadat a doua zi din postul de jandarmi. Copiii strigau pe străzi: "A evadat Terente, senzații violente!" Astfel, Terente a intrat în memoria colectivă.
Un fel de Robin Hood
Locuitorii povesteau că Terente fura de la bogați și dădea săracilor. A jefuit șlepuri lângă Oltenița și primea ajutor de la localnici.
Un bunic din Insulă spunea că, pe când era copil, mergea cu tatăl său cu barca și lăsau mâncare pentru Terente.
Presa vremii, inclusiv „Cuvântul", „Curentul din Brăila", „Universul", „Daily News", „Daily Express" și „Corriere della Sera", a relatat despre faptele lui Terente, transformându-l dintr-un bandit într-un haiduc romantic.
Numele său a devenit cunoscut în toată lumea. Între războaie, era faimos chiar și la Paris, unde presa l-a transformat dintr-un bandit într-un voievod al stufărișurilor, priceput la haiducie și amor.
Documentele vremii arată că, în dosarul Prefecturii Brăila, sub capitolul „indivizi urmăriți, izgoniți sau expulzați din țară – comuniști și spioni” din 1924, se cereau grănicerilor vase pentru căutarea banditului „care terorizează lumea, omorând și jefuind persoanele ce le prind”. În aceeași perioadă, autoritățile din Tulcea solicitau ajutor de la Brăila și de la Brigada de Siguranță, a precizat Ștefania Botez, consilier la Arhivele brăilene.
Conform unei telegrame din Tulcea, în noaptea de 13/14 iulie 1924, banda lui Terente a atacat Postul de Jandarmi din Carcaliu. Au ucis șeful de post, plutonierul Bursuc, și un localnic, Cazacenco. Bandiții au devastat și jefuit Primăria și cârciumile din localitate, rănind grav un funcționar care refuzase să le predea casa de bani.
La acea vreme, Terente avea 29 de ani. Prefecții din Brăila și Tulcea au organizat echipe de căutare cu ajutorul localnicilor și agenților Pescăriilor, precum și cu sprijinul Siguranței (Securitate, SRI), singura instituție care deținea informații despre complicii lui Terente.
Din cauza terorii provocate de Terente, prim-procurorul Brăilei a propus ca recompensa de 200.000 de lei pentru capturarea sa, viu sau mort.
Sfârșitul „Regelui Bălților”
În 1927, Terente se întoarce în România și își reia activitățile infracționale în zona Brăilei. În noaptea de Înviere, pătrunde în casa preotului din satul natal, unde comite un jaf și o siluiește pe preoteasă.
Acest gest provoacă revolta pescarilor din sat, care până atunci îl simpatizaseră. Pescarilor li se alătură jandarmeria, indicând ascunzătorile lui Terente. În dimineața zilei de 4 iunie, Terente a fost recunoscut de către soțul preotesei într-o barcă pe Dunăre și un jandarm a deschis focul asupra lui.
Cu toate că Terente a murit în urmă cu aproape un secol, banditul a rămas viu în memoria colectivă. Presa interbelică a contribuit semnificativ la crearea unei imagini legendare a lui Terente.
Cruzimile comise de Terente și virilitatea sa l-au transformat într-un fel de Jack Spintecătorul local.
În același timp, există și imaginea unui Terente haiduc justițiar, care ar justifica simpatia populației, deși această viziune este mai puțin susținută de fapte, potrivit Wikipedia.