Este un cuvânt din limba engleză, îl găsim în toate dicţionarele importante ale acestei limbi, îşi are originea în idiş şi provine din ebraică târzie. Înseamnă tupeu, neruşinare,aroganţă maximă, dispreţ pentru tot ce ţine de pudoare, de bun simt, de decentă, de raţiune. Înseamnă obrăznicie fără margini.
Este cuvântul care defineşte atitudinea unui individ care, după ce-şi lichidează părinţii, cere tribunalului să aibă milă de un biet orfan. Este şi cuvântul care defineşteatitudinea lui Călin Popescu-Tăriceanu care, crezându-ne pe toţi amnezici şi/sau spălaţi pe creier, afirmă că el ar fi contracandidatul plagiatorului Ponta şi că, tot el, ar fi singurul în stare să-l învingă pe acesta. Citiţi aici, articolul lui Tudorel Urian că să ştiţi cine este Tăriceanu, poreclit, pe drept cuvânt, Tradiceanu. I se mai spuneşi Moliceanu.
Găunos, insipid , insolent şi bombastic, Tăriceanu este omul care a aservit complet PNL-ul mafiei pesediste, principalul sabotor al unificării dreptei, proiectul propus de Valeriu Stoica şi Traian Băsescu. Este ciocoiul pseudo-galant, manechinul politic din vitrină cu exemplare cu grijă vopsite a unei tranziţii care geme de amoralitate. Este, cum am scris la începutul acestui an, surogatul pretins liberal al fesenismului etern. Obrăznicia face parte din codul genetic al acestui gen de personaj.