Irlandezii hotărăsc mâine prin referendum soarta tratatului de la Lisabona.
Tratatul de la Lisabona e o versiune cosmetizată a Constituţiei UE, respinsă în 2005 de francezi şi olandezi. Scopul său este de a eficientiza funcţionarea UE, bazată pe aranjamente concepute iniţial pentru şase state membre. Cum, la referendum, tentaţia este de a ignora scopul şi de a penaliza guvernul zilei - cazul Olandei şi al Franţei - liderii europeni au optat pentru ratificare în parlament. Nu însă şi Irlanda, unde Curtea Supremă a decis că trebuie un referendum.
Irlanda a fructificat din plin statutul de membră a UE datorită subvenţiilor pentru agricultură. Dar, cu toată campania pro-tratat a majorităţii politicienilor, rezultatul votului de mâine rămâne incert. Singurul partid important care se opune este gruparea naţionalistă de stânga Sinn Fein, ai cărei lideri sunt foşti simpatizanţi, dacă nu mai mult, ai violentei organizaţii paramilitare IRA.
Aceştia argumentează că tratatul va reduce influenţa ţărilor mici ca Irlanda, care nu vor mai fi reprezentate automat în comisia europeană; iar unele decizii care cereau unanimitate vor fi luate prin vot majoritar. Se agită din nou ideea că în joc s-ar afla neutralitatea Irlandei. Aşa s-a pretins şi în 2001, când irlandezii au respins la limită tratatul de la Nisa. Votul a fost însă reluat peste un an, tratatul fiind ratificat la a doua încercare. Este exact ce vor să evite liderii europeni care au elaborat actuala formulă de compromis. Un vot negativ în Irlanda ar atrage amânarea planurilor ambiţioase ale preşedintelui Sarkozy pentru preşedinţia UE, care-i revine Franţei în iulie. L-ar pune pe premierul britanic Brown, presat să ţină un referendum de ratificare, într-o situaţie imposibilă. Iar UE ar bate pasul pe loc încă doi-trei ani.
Tratatul de la Lisabona a fost deja ratificat de parlamentele din 15 ţări, între care şi România. Unii vor argumenta că referendumul reprezintă un exerciţiu mai democratic. Dar ar fi democratic ca o ţară a cărei populaţie nu reprezintă nici unu la sută din totalul populaţiei UE să blocheze evoluţia construcţiei europene?