Cum ar trebui reacţionat la nepăsarea liderilor birmanezi faţă de victimele ciclonului?
Regimul militar din Birmania a transformat catastrofa naturală provocată de ciclonul Nagris într-una umanitară. La trei săptămâni de la tragedie, îngrădeşte şi condiţionează încă accesul echipelor de intervenţie şi ajutoarelor occidentale la sinistraţi.
Liderul juntei, generalul Than Shwe, a refuzat să amâne un referendum grotesc, s-a deplasat în zona afectată abia duminică şi n-a vrut să vorbească la telefon cu secretarul general ONU. În schimb, ca orice dictator, se ascunde după Charta ONU care consfinţeşte suveranitatea statelor: ONU nu poate interveni în chestiuni care ţin de chestiuni interne.
Lumea de astăzi este însă prea interdependentă pentru interpretarea strict literală a cartei din 1945. De atunci, ONU a adoptat texte care stabilesc accesul neîngrădit la victimele catastrofelor naturale, ca şi competenţe şi responsabiliţi ONU în domeniul drepturilor omului.
În 2005, statele membre au convenit ca, în situaţiile în care autorităţile statale nu pot proteja populaţia de crime contra umanităţii, să întreprindă acţiuni colective prin Consiliul de Securitate. Dar conceptul este aplicabil doar în cazul conflictelor armate. De aceea, când ministrul de externe al Franţei a sugerat o posibilă implicare ONU pe baza „răspunderii de a proteja“, prietenii Birmaniei s-au opus.
Pe de altă parte, occidentul a intervenit în Bosnia, Somalia sau Kosovo pentru a pune capăt unor catastrofe umanitare. E adevărat, toate s-au produs înaintea eşecului din Irak. Dar, comparativ, situaţia este mai gravă şi mai urgentă în Birmania. Sunt 2,4 milioane de sinistraţi şi mulţi riscă să sfârşească precum cei 80.000 de morţi sau 50.000 de dispăruţi.
Toate democraţiile ar trebui să militeze pentru extinderea principiului „răspunderii de a proteja“. Altfel, protejăm un regim dictatorial aflat în conflict cu propria populaţie. Ideea este de a proteja victimele: adică pe cei privaţi inutil de hrană, adăpost sau îngrijire medicală, numai fiindcă generalii birmani se tem că pierd controlul absolut.