În ultimele două săptămâni media mondială este destul de interesată de mișcările de protest inițiate de către studenți din fosta factorie britanică, intrată în componența Republicii Populare Chineze în anul 1997, provincia Hong Kong. Motivul acestor proteste ține de dorința multor locuitori ai Hong Kong-ului, în primul rând a tinerilor, dorința unei democratizări reale a vieții publice din provincie, dorința ca autoritățile centrale de la Beijing să-și respecte angajamentele luate în momentul reintegrării din anul 1997.
Statutul special pe care Hong Kongul îl are pleacă tocmai de la angajamentele internaționale pe care China și le-a luat în momentul reintegrării acestui teritoriu. La aceasta trebuie adăugată existența unei fundamentale conștiințe democratice pe care cetățenii Hong Kong-ului și-au exersat- o, treptat învățând lecțiile democratice odată cu locuitorii metropolei britanice, încă de la începutul secolului al XIX-lea. Ce doresc de fapt studenții și o bună parte a societății civile din Hong Kong-ul de astăzi? Solicitarea este una singură, simplă, clară, dar extrem de cuprinzătoare – guvernatorul provinciei să fie ales prin vot direct, reprezentând astfel nu numai interesele guvernului central de la Beijing, dar și interesele cetățenilor chinezi cu reședința în insulă.
Solicitarea pare cât se poate de firească, dar ea trebuie analizată din perspectiva realităților chineze de astăzi. China este un colos cu o populație care numără peste un miliard de locuitori, realitate statală în care conviețuiesc mai multe limbi, culturi și religii, chiar dacă populația han este cert majoritară. Creșterea economică, dar și a standardelor de viață în China ultimelor patru decenii a fost impresionantă, determinând în același timp apariția unor dezechilibre între diferitele regiuni. Nu în toate orașele Chinei poți vedea minunile tehnologice pe care le întâlnești în Shanghai la fiecare colț. Aceste schimbări economice și sociale fundamentale sunt însă contemporane cu un cert deficit democratic, deficit care în foarte mare măsură este explicat și de evoluțiile pe care China le-a cunoscut în întreaga sa istorie. China nu a fost niciodată o țară democratică, încercările făcute la începutul secolului al XX-lea de către o elită intelectuală și politică au avut efecte limitate în timp și nu s-au referit niciodată la întreaga Chină.
Originalitatea sistemului politic chinez care-l face pe vizitator să constate, cu surprindere, de pildă, diferența dintre posturile de televiziune pe care le poate urmări la Shanghai sau Beijing (unde toate marile rețele occidentale sunt prezente) și un cu tot alt set de canale tv recepționate în unele mari orașe din interiorul țării sau diferența dintre nivelul de trai al chinezului trăitor în marile orașe de pe coastă și cel care trăiește într-un sat sau într-un oraș din interiorul Chinei. Acest sistem politic original va găsi cu siguranță o soluție pentru evitarea confruntărilor violente în Hong Kong cu toate că timpul deșteptării democratice în acea parte a Chinei pare a fi sosit.