Nu ştiu dacă s-au tradus în românește prozele scurte ale lui Tennessee Williams.
Mizez pe faptul că nu multă lume le-a citit în engleză și vă povestesc una dintre ele, la care țin în mod special pentru că îmi evocă amintiri vechi și puternice. Povestirea se chemă ”Something by Tolstoi”. Williams a scris-o în 1931, eu o povestesc chiar acum.
Jacob Brodsky, evreu rus, fiu de librar, era un adolescent timid, prelung și slab, cu trăsături estetice, absorbit de cărți. Era îndrăgostit pînă peste urechi de Lila, o fată de seama lui, cu care crescuse împreună şi cu care își petrecea tot timpul. Lila era o franțuzoaică frumușică, plină de viață, entuziastă, energică și extrovetită. Împărtășea sentimentele lui Jacob și păreau a fi destinați unul altuia. Jacob o iubea adînc, exclusiv, aproape maladiv. Lila îl iubea tinereşte, sprinţar, senin. Jacob o vedea doar pe ea. Lila vedea întreaga lume şi pe el în mijlocul ei.
Dragostea aproape maladivă a lui Jacob pentru Lila, l-a făcut pe bătrînul librar să decidă să-și trimită fiul la colegiu. Deși s-a opus, a plîns, a jurat, s-a întristat, Jacob a plecat la colegiu. La doar două luni de la plecarea lui, bătrînul librar, tatăl său, a murit. Mama lui Jacob și-a chemat imediat fiul acasă pentru funeralii. După înmormîntare, Jacob a refuzat să se întoarcă la colegiu. Imediat, s-a căsătorit cu Lila și s-au mutat într-un apartament aflat chiar deasupra magazinului de cărți, Jacob preluînd conducerea micii afaceri. Nu a durat mult și diferențele dintre cei doi tineri au început să se transforme în conflicte. Ambiția ei galopantă se lovea imediat de conservatorismul lui călduț. Nesațul ei pentru lume era blocat de nesațul lui pentru cărți. Ea îl bătea la cap să vîndă librăria și să intre în ceva mai lucrativ. El, însă, prefera riscul redus și siguranța unei afaceri care, chiar dacă modestă, asigură un trai decent. În plus, adora cărțile. Lumea ei era vie, lumea lui era livrescă.
La un moment dat, Lila a cunoscut un impresar care organiza spectacole de vodevil. Acesta a fost impresionat de vocea ei caldă, de prezența ei, de stilul ei și i-a oferit un rol într-un vodevil care pleca într-un lung turneu prin Europa. Lila l-a părăsit pe Jacob și a plecat să-și urmeze visul. La plecare, Lila l-a sărutat cald, iar Jacob i-a dat cheia de la librărie, spunîndu-i că el o va aștepta și ea va reveni, pentru că știe că dragostea ei pentru el nu este deloc mai mică decît dragostea lui pentru ea. Lila a plecat și Jacob a început să o aștepte. S-a refugiat în cărțile lui. Așteptarea era, de fapt, o interminabilă lectură.
După 15 ani, într-o seară de iarnă, după ora închiderii, cheia s-a auzit în ușa librăriei. Lila s-a întors. Jacob, ca de obicei, citea la masa lui. A părut că nu o recunoaște și a întrebat-o dacă vrea vreo carte. ”Da – i-a spus ea – o carte pe care am citit-o demult, dar al cărei titlu îmi scapă. E vorba despre doi tineri care s-au iubit mult, s-au căsătorit de tineri, dar ea vroia ceva şi el altceva. Ea a plecat în lume lăsîndu-l pe el să aştepte. După ce a colindat lumea și a avut succes ca actriță realizîndu-și visul, iată, ea s-a întors așa cum el îi spusese, pentru că a înțeles cît de mult îl iubește. Cei doi îndrăgostiți se numesc Lila și Jacob. Trebuie să-ți amintești. Eu sînt Lila.” După o oarecare pauză, privind-o ca pe un străin, Jacob a spus: ”Povestea îmi sună cunoscut. Am citit-o undeva. Cred că e ceva de Tolstoi”. Lila a înțeles, a aruncat cheia pe jos și a ieșit plîngînd. Jacob Brodsky s-a așezat la locul lui și s-a afundat în lectura pe care o întrerupsese la apariția acestui client ciudat.
Nu ştiu de ce, povestea asta s-a lipit de mine. Iată, o dau mai departe.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.