Victor Ponta s-a definit, în interiorul Partidului Socia-Democrat, ca urmaş politic al lui Adrian Năstase. S-a vrut varianta mai tânără a fostului prim-ministru tocmai pentru că, în structura de reprezentare simbolică a trecutului PSD, perioada 2001 – 2004 a fost identificată de activiştii partidului drept perioada de maximă glorie, „vârsta de aur”.
Deşi condus autocratic, singurul partid veritabil de stânga din România, a dominat scena politică, Adrian Năstase fiind, în toată acea perioadă, masculul alpha al politicii româneşti. De el depindea soarta tuturor baronilor locali, înfierându-i pe cei care îi ieşeau din cuvânt şi răsplătindu-i regeşte pe toţi pesediştii de bine care-l ascultau. Din păcate pentru domnia sa, Victor Ponta nu se reuşeşte decât să fie un emul fără succes al încarceratului fost premier. Deşi se află la guvernare şi este pe primul loc în sondajele de opinie între personalităţile politice ale momentului, şeful Executivului este contestat chiar în propriul partid. Activiştii PSD şi baronii locali sunt extrem de nemulţumiţi de garanţiile de putere primite după aproape 8 ani de opoziţie. Trei sunt nemulţumirile majore pe care aceştia le au faţă de liderul lor actual.
1. Nu reuşeşte să protejeze PSD-ul de Justiţie. Să vezi cum Nicuşor Constantinescu, preşedinte al CJ Constanţa, om cu greutate în PSD, până mai ieri contrapondere la Marian Oprişan, este băgat cu forţa într-o maşină a poliţiştilor judiciari pentru a fi dus cu forţa la audieri la DNA, într-un judeţ eminamente roşu, ca pesedist simplu într-o funcţie oarecare, te poate apuca spaima. Cazuri precum cele ale parlamentarului PSD Nicuşor Vasilescu, săltat chiar de pe aeroport şi încarcerat, sau ale deputatului PC Gheorghe Coman, arestat pentru o şpagă de 3.000 de lei pentru organizarea unei mese festive pentru Maria Grapini, arată că Justiţia nu mai ţine cont de politic şi acţionează liber. Adevărul este că foarte multor social-democraţi le-a intrat frica în oase şi trăiesc sub ameninţarea constantă că, din clipă în clipă, se pot trezi cu vreo citaţie de pe la DNA. Dacă la asta adăugăm faptul că nici atribuţiile ANI nu au fost încă ciuntite şi primarii sunt în continuare loviţi de acuzaţii de conflict de interese, avem imaginea foarte clară a faptului că Victor Ponta nu le poate garanta protecţie în faţa Justiţiei. Ceea ce, evident, nu se întâmpla pe vremea lui Adrian Năstase.
2. Resursele alocate spre teritoriu sunt prea mici. Dacă Justiţia nu le dă pace foarte multor social-democraţi, ar fi fost de aşteptat ca măcar răsplata primită să fie mai mare pentru munca de partid prestată. Alocările bugetare directe mai mici ca urmare a piedicii puse de Preşedinte în ceea ce priveşte mărirea accizei pe combustibili şi respingerea la CCR a proiectului descentralizării i-au nemulţumit profund pe baronii locali ai PSD. Practic, aceştia nu au primit deocamdată niciun fel de zăhărel în perspectiva anului electoral 2014. În cheia insuficienţei resurselor trebuie văzut şi scandalul de la Ilfov dintre Gabriela Firea şi Marian Petrache, nevasta lui Florentin Pandele ajungând să fie foarte nemulţumită de faptul că primarii social-democraţi din judeţ, inclusiv soţul domniei sale, nu au primit mai nimic. Mulţi social-democraţi gândesc că au tras degeaba în 2012 atât de mult pentru a-l face pe Victor Ponta prim-ministru şi pe Dragnea ministru al Dezvoltării Regionale de vreme ce acum munca nu le este răsplătită. Cele câteva sute de lei primite de primari anul acest nu sunt o motivaţie suficientă pentru a-i vedea dându-se peste cap la europarlamentare şi supunându-se riscurilor unor anchete ale Justiţiei la referendumul privind modificarea Constituţiei, văzând ce se întâmplă cu Liviu Dragnea după referendumul de demitere a Preşedintelui din vara lui 2012. În septembrie anul trecut, am văzut un prim document realizat de unii primari şi preşedinţi de CJ care cereau finanţarea diverselor proiecte, lucru care a făcut ca o bună parte a mass media să prevestească o răscoală a aleşilor locali din PSD. Şi ca formă supremă de protest: admiterea faptului că Udrea, când era ministru al Dezvoltării, le dădea mai mulţi bani decât Ponta şi Dragnea acum. Dacă situaţia se permanentizează şi în acest an electoral, e de presupus că determinarea aleşilor locali ai PSD în 24 – 25 mai, dar mai ales în noiembrie – decembrie la prezidenţiale ar putea fi la un nivel destul de scăzut.
3. Victor Ponta nu garantează dominaţia PSD asupra PNL. Decizia de a întări postura de prezidenţiabil al lui Crin Antonescu este văzută de foarte mulţi social-democraţi ca eroare. Ei sunt cei care-şi doresc ca PSD să acumuleze puterea abolută şi nu înţeleg de ce este nevoie de un alt partid acum la guvernare, cu care să împartă resursele şi aşa insuficiente, în condiţiile în care s-ar putea forma lejer o nouă majoritate parlamentară. În plus, după 10 ani de zile, PSD îşi doreşte să aibă în sfârşit Preşedintele României. Chiar dacă ar trece proiectul de revizuire a Constituţiei, funcţia de şef al statului reprezintă o resursă simbolică majoră pentru orice partid care-şi doreşte să fie într-o poziţie dominantă. Iar PSD nu face excepţie. De altfel, în vremea lui Ion Iliescu, acesta nu abuza foarte des de funcţia pe care o ocupa, dar pentru pedeserişti era foarte important să-l ştie acolo pe unul de-al lor. Aşa că, vrea, nu vrea, Victor Ponta sau altcineva din PSD va trebui să candideze.