Născut la Napoli dintr-un tată păgân și o mamă creștină, Sfântul Nicon a trăit în secolul III, fiind ostaș. Aflat la ananghie într-un război, își aduce aminte de sfatul mamei și, făcându-și cruce, rostește numele lui Hristos, reușind să biruiască.
După război, se botează și se retrage într-o mănăstire, fiind hirotonit preot și apoi episcop, și strânge în jurul său 199 de monahi cu care se stabilește în Sicilia. În plină prigoană a creștinilor, Nicon și cei 199 sunt aduși în fața dregătorului Quintilian, chinuiți și înțepați cu sulițele, apoi celor 199 li s-au tăiat capetele. Nicon este târât de coada unui cal în galop printr-un defileu stâncos, apoi jupuit de viu, bătut cu pietre, i se taie limba și, în fine, este decapitat.