Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu au condus, unul după celălalt, timp de 45 de ani, din 1945 până în 1989, destinele României. Ei au reprezentat același sistem, dar au fost, fără îndoială, două personalități extrem de diferite. Ce i-a deosebit și ce i-a adus împreună, în cartea de istorie, aflați mai jos!
Între Dej și Ceaușescu era o diferență de 17 ani. Gheorghe a fost copilul unor muncitori, provenea dintr-un mic univers în curs de urbanizare, pe când Nicolae venea de la sat, din mijlocul unor țărani săraci. Dej era moldovean sută la sută, Ceaușescu susținea că este oltean, deși, geografic, satul său natal se află în stânga Oltului, nu în Oltenia propriu-zisă. „Ambii au intrat în mișcarea comunistă din convingere, în anii ’30 ai României interbelice. În egală măsură, cei doi au fost înainte de 1944 deținuți politici ai regimului burghez, dar, pe când Gheorghiu-Dej era un comunist într-adevăr respectat de tovarășii săi din mediul carceral, Ceaușescu era un tânăr uneori bănuit de a trișa la jocul de șah și de a fura mâncarea unor colegi de închisoare”, dezvăluie Adrian Cioroianu în volumul Nu putem evada din istoria noastră (Editura Curtea Veche Publishing, 2016).
Legătură homosexuală între cei doi?
Mai târziu, la 23 August 1944, nici unul dintre ei nu a jucat un rol important, ci mai curând ambii au fost efectiv profitori ai intrării Armatei Roșii în țară. Din punctul de vedere intim, al vieții personale, Gheorghiu-Dej este creditat a fi avut mai multe iubite, unele dintre ele actrițe importante din România. Ceaușescu, în schimb, a avut o viață de familie „model” și a fost bărbatul unei singure femei - din păcate sau din fericire pentru el (și pentru țară) - mai notează istoricul Adrian Cioroianu în volumul citat. Apoi, o lămurire scurtă: „Nu încurajez ipoteza existenței și a unor legături de natură homosexuală între cei doi - dincolo de bârfe, din punct de vedere documentar ele nu se bazează pe nimic”.
Atât Dej, cât și Ceaușescu au avut o interesantă politică externă. Depărtarea de URSS începută de Gheorghiu-Dej a fost continuată de Ceaușescu, dar, pe plan intern, la fel a fost continuată și politica de anihilare a oricărei opoziții. Într-un interval de patru ani, ambii au avut momentele lor de glorie internă și externă: Dej în aprilie 1964, când a patronat o Declarație a partidului ce părea aproape independent față de sovietici, iar Ceaușescu în august 1968, când a criticat deschis invazia trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia. Amândoi și-au dat seama că o doză de rebeliune în politica externă le aduce avantaje mari în politica internă.
Lider național, conducător stalinist
Din punct de vedere economic, și unul și altul au fost convinși că industrializarea României este cheia sigură spre succes. Și Dej, și Ceaușescu au crezut așadar în trinomul naționalizare, centralizare, planificare. Ambii au ordonat contruirea a sute de fabrici și uzine, lăsând pe loc secund agricultura. Un detaliu foarte interesant - completează Adrian Cioroianu - este acela că cei doi, în evoluția (sau involuția) carierei lor par a fi navigat în direcții opuse. Gheorghiu-Dej a început ca un lider stalinist în 1945 și a terminat ca un conducător național în 1965. La Ceaușescu a fost exact invers: el a început ca un lider național în anii ’60 și a terminat, din păcate pentru el și pentru noi, ca ultimul stalinist al Europei.
O ultimă observație: Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut două fete, iar Ceaușescu a avut doi băieți și o fată. Cu toții au avut de suferit după moartea părinților lor. „Poate și acesta este un detaliu despre cât de relativă a fost, la scara Istoriei, puterea lor reală”, a concluzionat istoricul Adrian Cioroianu.