Vestea arestului preventiv de 30 de zile pentru Elena Udrea nu m-a surprins. Înclin să cred că nici pe ea. Din Spovedanii, din Jurnal, din Denunț se vede clar că pentru Elena Udrea tot ce i se întîmplă ține de politic şi nu de juridic.
Elena Udrea cunoaşte prea bine Mecanismul, de pe vremea lui Traian Băsescu, pentru a crede că-i altceva decît o confruntare politică. Ea ştie prea bine, potrivit Jurnalului, că la Înalta Curte s-a jucat Preşedinția României. Dacă învingea ea, arestați preventiv de către ÎCCJ erau alții. A cîştigat partida adversă. Ea e arestată preventiv.
Aşa cum arătam şi la Prime time news, emisiunea Andrei Miron de pe Realitatea Tv, în cazul Elenei Udrea nu problema dosarelor intrigă, ci înverşunarea Sistemului de a o ține în puşcărie cu orice preț. Sînt sigur că eliberată acum, DNA ar fi cerut Parlamentului o nouă arestare preventivă. Ar fi mirosit prea tare, şi atunci s-a apelat la ÎCCJ, cea mai politizată magistratură din România, pentru că aici ajungi ca judecător numai dacă faci dovada că răspunzi la comenzi.
Astfel că avem tot dreptul să ne întrebăm nu dacă e sau nu justificată arestarea preventivă pe 30 de zile, ci care dintre aceste scopuri s-a urmărit prin arestarea ei pe 30 de zile şi tare mă tem că pe încă vreun an:
- Blocarea oricărei tentative a Elenei Udrea de a face dezvăluiri primejdioase despre binomul SRI-DNA. Din puşcărie e mai greu să apari la televizor.
- Facilitarea campaniei duse de binomul SRI-DNA pentru condamnarea Elenei Udrea prin media ofițerilor acoperiți.
- Destructurarea personalității Elena Udrea astfel încît să recunoască, pentru a ieşi din puşcărie, şi ceea ce n-a făcut.
- Ținerea lui Traian Băsescu sub presiune pentru a nu deveni un pericol concurîndu-l pe Klaus Iohannis.
- Forțarea Elenei să-l denunțe pe Traian Băsescu.