Ce se întâmplă în partidul lui Dan Diaconescu

Am ezitat îndelung dacă sa pun sau nu un semn la întrebare la sfârşitul titlului. Oare ce se întâmplă cu un partid anti-sistem care a avut un success teribil în alegerile din 2012 când devenea a treia forţă politică cu aproximativ 15% din electoratul activ şi 68 de mandate în Parlament?

Un răspuns simplu şi comod ar fi acela că a dispărut locomotiva acestei formaţiuni politice mai exact postul de televiziune OTV. Am scris atunci că doar trei oameni au putut produce un partid politic dintr-un organ media. Nicolae Iorga a format un partid pe baza ziarului – mai exact a editorialului său din „Neamul românesc”, Corneliu Vadim Tudor şi Eugen Barbu au înfiinţat un partid pe revistei „România Mare”, iar Dan Diaconescu s-a trezit om politic ca urmare a succesului OTV.

Problema acestui partid a fost încă de la înfiinţare cea a unei cristalizări politice. Da, cunosc pe cei sceptici care susţin că nu mai există diferenţe ideologice, că doctrinele au murit. Nimic mai fals. În urmă cu aproape 100 de ani faţă de clasa europeană, aici la gurile Dunării acest lucru contează. Iar PPDD-ul este un exemplu clasic.

Iniţial şi în mod generic PPDD s-a aliniat la ceea ce este îndeobşte catalogat în Occident de analiştii politici drept naţionalism-populism. Cu toatea acestea încă de la început bazele partidului au fost eterogene. S-au adunat oameni de dreapta, alţii de stânga, nemulţumiţii veşnici, oportunişti, fripurişti, carierişti, toate la un loc. Toate sub un slogan generos anti-sistem şi anti-Ciocoi.

Viaţa politică a demostrat că acestă căruţă nu merge. Baza partidului este compusă din oameni săraci, foarte sensibili la stânga, iar pactul semnat de PPDD cu PSD mi se pare firesc. De altfel cei mai mulţi parlamentari au fugit pe baza confuziei îndelungi a partidului pe centru-stânga la UNPR.

Există însă şi o altă aripă, de dreapta, cu valenţe liberale, coagulată în jurul lui Daniel Funeriu. Aprig avocat şi politician cu ceva sclipire.

Cele două tabere pun pe prim plan managementul partidului şi neînţelegeri personale, dar eu cred că este vorba de mult mai mult. Dacă preşedinta partidului Simona Man a semnat cu PSD-ul şi s-a ales cu două posturi guvermanentale, cei din jurul lui Fenechiu vor ruperea propocolului, deci implicit o apropriere de liberali. Cred că aceasta este miza, dincolo de scandalurile zilnice cu ştamplilele, cu deputaţi care denunţă aiurea fără acordul partidului alianţele încheiate.

PPDD va trebui să aleagă să iasă din acest marasm, din acestă zbatere fără ieşire. Vrea să fie de dreapta sau de stânga? E drept că 4% pentru un partid e o zestre bunicică, dar asta nu va exista la infinit.

***

Cu întârzâiere – şi îmi cer scuze pentru acesta – ţin să semnalez apariţia unui album de excepţie “Uniformele Armatei României” realizat de Serviciul Istoric al Armatei şi admirabil tipărit la Centrul tehnico-editorial al armatei. Coordonat de generalul- locotenent dr. Cătălin Zisu şi comandorul dr. Marian Moşneagu albumul de 400 de pagini – o bogăţie pentru cei îndrăgostiţi de acest subiect – prezintă în detaliu toate uniformele armatei române de la 1830 până în prezent.