Ce înseamnă adevărul? Academicianul Ioan Aurel Pop, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a acceptat să răspundă la această provocare.
„Adevărul este greu de definit! S-au străduit generații întregi de filosofi și multe școli filosofice s-o facă și nu au dat decât soluții parțiale, fiindcă noi, oamenii, nu putem ajunge decât la soluții parțiale. Mi-ar fi mai ușor să definesc adevărul istoric, pe care trebuie să-l caute fiecare cercetător al trecutului. Cel care are „meseria de istoric” (cum a spus Marc Bloch) este obligat să caute și să descopere adevărul, adică să reconstituie lumile de odinioară „așa cum au fost” (după expresia lui Leopold von Ranke). Firește, nu va reuși niciodată pe deplin, fiindcă ceea ce a fost nu se mai întoarce (timpul este ireversibil), dar cu atât e mai fascinantă căutarea. În vreme ce artiștii fac lumi, uzând de talent și de imaginație, istoricii re-fac lumi, folosindu-se de izvoare și urmărind criteriul adevărului. Totuși, e bine ca și istoricii să fie puțin artiști, altminteri tot discursul lor rămâne sec, fără sevă, nu ajunge la sufletele oamenilor. Reconstituirea lumilor trecute se face pentru oameni și reprezintă toată experiența de viață a societății.
Revenind însă la adevăr în general, trebuie să constatăm că gradul de abstractizare este mult mai mare. După părerea mea, adevărul este adecvarea cea mai apropiată dintre realitate și reflectarea acestei realități în mintea noastră. Atunci când diferența dintre realitate și reflectarea sa este mică, ne apropiem de adevăr. Dacă mă întrebați de adevărul absolut, atunci vă spun sigur că numai Dumnezeu îl deține și nu ni-l revelă nouă, umililor săi robi. Dacă ar face-o însă, am înceta să mai fim oameni … Adevărul, ca și dreptatea, este foarte important pe lumea asta imperfectă, dar nici adevărul și nici dreptatea nu au niciun rost fără bunătate. Ajung să fie concepte seci într-o lume goală și obosită. Și vă spune asta un om care a încercat să educe multe promoții de elevi și studenți și care se bucură încă precum un copil atunci când vreunul din foștii învățăcei – acum om în toată firea – îi spune pe stradă: „Vă salut, dom’ profesor! Mi-ați fost dascăl”.
Rector în orașul în care unul din patru locuitori este student
Ioan Aurel Pop are motive de mândrie când vine vorba de orașul în care-și desfășoară activitatea: „La Cluj sunt 10 universități, dintre care 6 de stat și aproape 100 000 de studenți de toate categoriile, la o populație totală de 400 000 de locuitori. Fiecare al patrulea clujean este student! Ce poate fi mai frumos! Universitățile sunt brand-ul Clujului, iar UBB, cu cei 42 000 de studenți, este azi cea mai veche, mai mare și, din varii puncte de vedere, cea mai performantă universitate a României. Eu sunt primul rector din istoria instituției – fondate în 1581 – ales de toți dascălii și de reprezentanții studenților (aproape 2000 de votanți), ceea ce presupune o mare îndatorire. A fi rectorul UBB nu este o funcție de onoare, ci una de mare responsabilitate”.
Ioan-Aurel Pop este membru al Academiei Române, director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române, fiind specializat pe istoria medievală, instituţii medievale şi paleografie latină. Înainte de a deveni rectorul Universității „Babes- Bolyai”, în martie 2012, Ioan-Aurel Pop a fost directorul Centrului Cultural Român din New York (1994-1995) şi directorul Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia (2003-2007). În 1989, Ioan-Aurel Pop a obţinut titlul de doctor în istorie cu teza „Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV – XVI”, fiind cel mai tânăr membru corespondent al Academiei Române. Ioan-Aurel Pop a fost ales în unanimitate președinte al Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.