În ianuarie 1960, sub pretextul unei călătorii de documentare în Europa Centrală, scriitorul Petru Dumitriu trece granița dintre Berlinul de Est și Berlinul de Vest cu un automobil împrumutat, condus de Irina, soția sa.
Petru Dumitriu și-a pregătit din timp evadarea din România comunistă. Și asta în ciuda faptului că în timpul erei Gheorghe Gheorghiu-Dej, autorul „Cronicii de familie” fusese un răsfățat al regimului. De altfel cine mai primea asemenea favoruri - călătorii de documentare în țările „prietene”? La fel de adevărat este însă că un conflict din ce în ce mai ascuțit cu Mihai Beniuc (el tăia și spânzura la Uniunea Scriitorilor), protejat la acea vreme de Chivu Stoica, îl înghesuise pe orgoliosul Dumitriu într-un colț al scenei literare, fiind despuiat de funcțiile și retribuțiile financiare generoase.
Oricare ar fi fost motivele reale, cert este că Petru Dumitriu își pregătește fuga din lagărul sovietic numit România cu meticulozitate, având grijă să ia cu el și obiecte de valoare care să-i asigure un trai liniștit în Occident.
„La începutul anului 1960 i se permite să facă o călătorie de documentare prin țări socialiste, mai exact la Praga și Berlin, unde apăruseră traduceri din opera sa, împreună cu soția, lăsând însă copilul la Cluj, cu doica surorilor Medrea, pe proprietatea Helwigăi Medrea, urmând să aibă grijă de copil și actrița Emilia Croitoru, prietena din Cluj a familiei. După Praga, ajuns în Germania, evadează în Berlinul de Vest pe la punctul de vamă Charlie. Era cu un an înainte de construirea Zidului Berlinului”, consemnează Ecaterina Țarălungă, îngrijitoarea ediției „Petru Dumitriu. Opere”, publicate de Fundația Națională pentru Știință și Artă în 2004.
„În pernele mașinii erau ascunse notele manuscrise ale Colecției de biografii, autobiografii și memorii contemporane, tabloul Lăsați copiii să vină la mine de Frans Franken și punga cu aur cumpărat de la Ion Vinea”, mai amintește Ecaterina Țarălungă. De remarcat că Dumitriu, în ciuda situațiilor grele prin care a trecut în exilul său autoimpus, nu s-a despărțit de tabloul pictat de Franken. „Am văzut acest tablou la Petru Dumitriu, în 1999, mi-a vorbit despre el. Mi-a spus că pictorul e același care a făcut, la Viena, tabloul cunoscut al lui Mihai Viteazul. Tabloul e descris în Les Amours singulières, Editions l’Âge de h’Homme, 1989”, mărturisea Eugen Simion, criticul literar care l-a vizitat la Metz pe Petru Dumitriu, la începutul anilor ’90.