Marți seara m-am uitat la dezbaterea tv cu curiozitatea ziaristului, dar și cu speranța alegătorului de dreapta care vrea să vadă cum Klaus Iohannis va reuși să recupereze din avansul de 10 procente, din primul tur, al contracandidatului. Cred că mulți, foarte mulți au făcut-o din acest ultim motiv.
Dezamăgitor rezultat. Nu l-aș fi vrut pe Iohannis virulent, mitocan, cu modificare de debit verbal, încercând să facă show cu orice chip. Dar așteptam să ne arate că are punctele forte ale unui președinte de țară, dacă s-a înscris în cursa asta. Care sunt ele?
Un președinte trebuie să aibă capacitatea de a lua decizii rapide, în cunoștință de cauză a legilor care îi permit lui libertatea de mișcare. Trebuie să fie capabil să comunice și să transmit cu claritate mesajele, iar tot ceea ce face trebuie să arate că președintele are o strategie proprie, că e mereu pregătit cu alternativa unui ”plan B”. Maleabilitatea psihologică trebuie să fie un atu puternic, deoarece un președinte de țară este capabil să facă față oricărui tip de interlocutor. Se așteaptă ca un președinte să aibă tăria propriilor opinii, dar și să fie conștient de carențele pe care le are, astfel încât să fie în stare să-și aleagă experți în stafful său, care să-l ajute efectiv. Președintele trebuie să emane energie, forță, stăpânire de sine în orice situație, virilitate. Fie că e președintele României, al Rusiei, Statelor Unite ale Americii sau cancelarul Germaniei!
Am descoperit noi, marți seara, un astfel de președinte? Pe cei cu opțiuni ferme, nu cred ca i-a mișcat din loc confruntarea de la Realitatea Tv. Candidații au vorbit și s-a manifestat fix pentru electoratul lor. Nu cred că au câștigat vreun procent important din masa nehotărâților. Ponta, după atâtea apariții tv, aproape că nu a fost interesant pentru telespectatori, cu câteva excepții. Toți ochii au fost ațintiți pe Iohannis. Am sesizat multe lucruri care l-au depunctat pe sibian, însă, am să mă opresc doar la cele ce mi s-au părut flagrante și care nu se înscriu în portretul președintelui despre care vorbeam mai sus.
- În primele minute, Klaus Iohannis ne-a spus că s-a decis brusc să vină la confruntarea cu Ponta ”lăsând orgoliile la o parte”. Păi, zile la rând ne spusese că adversarul și stafful lui fug de confruntarea cu el?! A fost șocant, fiindcă Iohannis e perceput ca un om care nu minte.
- A vorbit despre modificarea Constituției și s-a referit la ceva ce e deja stipulat, părând că nu știe prea multe despre structura statului și atribuțiile președintelui.
- Nu a avut capacitatea de reacție rapidă atunci când a acuzat atacul PSD-ului asupra lui în chestiunea adopției de copii. Nici măcar nu a numit-o pe Gabriela Firea, prezentă în culisele platoului. În schimb, presat de Ponta, și-a cerut scuze soției acestuia, așa cum i s-a cerut.
- Ce fel de echipă și-a ales Klaus Iohannis dacă întreba în platou ce format are emisiunea pregătită de Rareș Bogdan, câte minute are la dispoziție pentru fiecare temă, care-s temele?!!
- Nu știu de ce Iohannis, ca om de dreapta, a considerat benefic să aducă în discuție faptul că soacra sa are 300 de lei pensie. Ce ar fi răspuns dacă Ponta, grijuliu cu asistații sociali prin doctrină, era pe fază și îl întreba: De ce are soacra dv doar 300 de lei pensie?