O teorie des vehiculată spunea că, atunci când a pășit pe suprafața Lunii, Neil Armstrong a auzit niște cuvinte pe care nu le-a putut descifra, într-o limbă pe care nu a recunoscut-o...
A făcut istorie, fiind primul om care a păşit pe Lună. Peste 500 de milioane de oameni din întreaga lume urmăreau, pe 20 iulie 1969, aselenizarea navei Apollo 11… „A fost printre cei mai mari eroi americani - nu doar ai timpului său, ci ai tuturor timpurilor. Când el şi membrii echipajului său au lansat, în 1969, Apollo 11, au purtat cu ei aspiraţiile unei întregi naţiuni”, spunea preşedintele SUA, Barack Obama. Eroul american Neil Armstrong a fost primul om care a păşit pe Lună şi nimeni nu poate uita memorabilele lui cuvinte: „Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru umanitate”.
S-a întâmplat ceva
În jurul eroului american s-au ţesut de-a lungul timpului diverse poveşti şi teorii ale conspiraţiei. „Oamenilor le plac teoriile conspiraţiei, sunt foarte interesante. Eu numi fac griji, ştiu că cineva se va întoarce şi va recupera camera video pe care am lăsat-o acolo”, spunea Armstrong pentru Daily Mail.
La 16 iulie 1969, echipajul format din Neil Armstrong (comandant), Edwin Buzz Aldrin (pilotul modulului lunar Eagle) şi Michael Collins (pilotul modulului de serviciu) şi-a început misiunea: Apollo 11.
„Un pas mic pentru om, dar un salt mare pentru omenire”… După pronunţarea acestor cuvinte de către Armstrong se pare că s-a întâmplat ceva. Interferenţe neaşteptate au întrerupt emisia, cei de la sol rămânând fără niciun contact timp de două minute. Mai târziu, ufologii americani şi europeni au dat publicităţii o înregistrare captată, se pare, de radioamatori care urmăreau în direct comunicaţiile între Apollo 11 şi Huston. Este vorba de o conversaţie despre ce s-a petrecut cu adevărat pe Lună şi care diferă de ceea ce s-a declarat opiniei publice de către guvernul american...Astfel, la un moment dat, probabil când Armstrong şi Aldrin reveneau spre modul, după promenada lunară, ar fi avut loc următoarea conversaţie: „- Ce a fost asta? Dumnezeule, ce a fost? Este tot ceea ce vrem să ştim. Sunt enorme! Pur şi simplu enorme, vă spun! Nu, nu este din cauza câmpului de distorsiune! E de necrezut… Suntem bine, dar am descoperit nişte vizitatori. Da, au rămas aici o perioadă, dacă e să judecăm după instalaţiile lor...”. După acest mesaj, conform comunicatului emis de Huston, controlorii au încercat să-i calmeze pe astronauţi, iar securitatea începuse deja să elibereze sala de comunicaţii.
Cuvintele auzite
Potrivit unora dintre mărturii, după expediţie, într-o călătorie în Egipt, Armstrong a auzit o chemare islamică la rugăciune şi a recunoscut cuvintele pe care le auzise pe Lună: „Allahu akbar”. Povestea a fost transmisă persistent în presa din trei ţări islamice: Egipt, Malaezia şi Indonezia. Atât de populară a fost legenda, încât, în 1983, Phil Parshall, director la Institutul Creştin pentru Cercetare Asian Research Center International, i-a scris lui Armstrong pentru a verifica veridicitatea informaţiei.
Răspunsul a infirmat zvonul convertirii. În anii 50, Armstrong candidase pentru poziţia de lider a unei grupe de cercetaşi în cadrul Bisericii Metodiste. În formularul completat pentru postul solicitat, Armstrong a notat la capitolul „Afiliere religioasă” doar atât: „Deist”. În biografia lui oficială, „First Man: The Life of Neil A. Armstrong”, fostul astronaut respinge din nou zvonul convertirii: „Am văzut că multe organizaţii, în care nu sunt membru, pretind că sunt şi multe familii - între care mulţi Armstrong - fac conexiuni între noi, multe fiind false. Foarte mulţi oameni se identifică cu succesul Apollo. Afirmaţia că aş fi devenit musulman este doar o versiune extremă a poveştilor prin care oamenii spun că ştiu pe cineva pe care aş putea să îl ştiu şi eu.” Pentru unii, trecerea în nefiinţă a lui Armstrong (pe 25 august 2012) înseamnă dispariţia unuia dintre puţinii oameni care au luat parte la cea mai mare conspiraţie din istoria omenirii. Pentru mulţi însă Armstrong rămâne un astronaut care a făcut istorie.
Americanii nu au fost niciodată acolo?
„Teoria conspirației selenare”, conform căreia americanii nu au fost niciodată pe Lună cu echipaj uman, a fost larg dezbatută în presa occidentală, inclusiv în cărțile scrise pe această temă. După ce subiectul păruse să intre în uitare, câteva fotografii realizate de satelitul japonez Kaguya relansau „războiul”. Când „gluma” s-a îngroșat, devenind subiect internațional de dezbatere, i s-a cerut agenției americane NASA să ofere originalele fotografiilor din expedițiile selenare Apollo, pentru a se infirma teoriile celor care susțin că niciun picior de astronaut american nu a călcat pe solul lunar. Răspunsul NASA a fost năucitor: „Originalele s-au pierdut când arhiva a fost mutată”. Fără să aștepte prea mult, cercetătorii neafiliați agenției au profitat de ocazie și au relansat teoria conspirației. NASA a avut o singură replică, socotită ironică: „Cine vrea să vadă dacă este adevărat să se ducă pe Lună. În locurile de aselenizare se găsesc numeroase dovezi ale prezenței astronauților americani: steagurile americane, cărucioarele selenare și alte echipamente lăsate în urmă de astronauți”. Cosmonautul rus Boris Volinov a fost singurul care a declarat public că nu crede poveștile cu astronauții americani care au „mărșăluit” pe Lună. Se spune că inclusiv Neil Armstrong, actorul principal al evenimentului, a admis destul de confuz că ceva nu a fost în regulă.