Subiectul „Ponta –Ghiţă – Blair” capătă alte valenţe decât acţiunea în sine a procurorilor DNA. După stingerea efuziunii, care apare în urmă unui asemenea anunţ despre actele de corupţie ale unor politicieni puşi sub acuzare, jurnaliştii au datoria să deceleze informaţiile, să obţină altele pe cât posibil şi să prezinte publicului orice fisură sesizează.
Lucrurile nu pot fi văzute sau prezentate în alb şi negru într-un caz ca acesta, în care DNA se luptă să dovedească faptul că un fost premier a cerut o mită ciudată (să i-l aducă pe fostul premier Tony Blair ca să-i facă imagine pentru alegerile din 2014!) de la prietenul său parlamentar. În schimbul şpăgii, prietenul Sebastian Ghiţă urma să fie trecut pe lista eligibilă la alegerile din 2012 de către Ponta, preşedintele PSD. În momentul de faţă, am putea spune că au dato în bară amândoi. Victor Ponta nu a ajuns preşedinte în 2014, ba nu mai e nici premier de ceva timp, iar Ghiţă a demisionat din PSD de multişor. Personaje controversate, abonaţi la dosare DNA, ştim cu toţii.
EVZ a prezentat în ediţia de miercuri patru pagini despre cazul Ponta-Ghiţă-Blair, cu multe informaţii despre legăturile dintre cei trei. DNA nu a mai revenit cu alte detalii, însă intervenţiile unor jurnalişti care au obţinut informaţii noi, sau au ridicat semne de întrebare cu privire la nişte pasaje din comunicatul DNA de marţi, au fost atacate dur de către alţi jurnalişti, declaraţi total „pro DNA”, sau de către comentatori pe facebook. Am să redau cele mai importante luări de poziţie, precum şi o informaţie care a ajuns ieri în redacţia EVZ, pe care nu o putem verifica niciunde, dar care, dacă vreodată se va dovedi că e adevărată, va produce un cutremur.
Jurnalişti, pro şi contra unor principii.
Cătălin Tolontan a fost terfelit de-a dreptul fiindcă a îndrăznit, ca jurnalist, să propage nişte derapaje sesizate în comunicatul procurorilor. Valul de revoltă a fost stârnit de următoarele pasaje din textul postat pe blogul său: „Surse din cadrul SRI au făcut precizări categorice în acest sens pentru GSP, condus de Tolontan. Dosarul Ponta – Ghiţă – Blair e sută la sută producţia DNA. SRI nu are nicio contribuţie”, susţin pentru Gazeta surse din Serviciul Român de Informaţii, care au dorit că această explicaţie să ajungă la public, potrivit tolo.ro. Nicio probă din acest caz nu a fost culeasă de către SRI, pentru că dosarul a fost făcut după decizia Curţii Constituţionale, care a lăsat Serviciului exclusiv cazurile de siguranţă naţională, au precizat aceleaşi surse. Prin normă de fondare a DNA şi potrivit Constituţiei, parchetul anticorupţie nu are în atribuţii grădinăritul democraţiei. Ordonanţa de urgență 255/19.07.2013 statutează în clar atribuţiile DNA.
Prima atribuţie a DNA constă în „efectuarea urmăririi penale, în condiţiile prevăzute în Codul de procedura penală, în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie”. În niciuna dintre atribuţii, care se întind de la a la g, nu se pomeneşte despre faptul că DNA este paznicul de far al alegerilor, teoreticianul principiului reprezentativităţii şi nici măcar atletul statului de drept. (…)Şi băgîndu-se într-un lucru la care nu se pricepe şi la care nu are dreptul, DNA comite o eroare imensă.
Procurorii afirmă că poporul îşi alege reprezentanţii pe baza de competenţă şi probitate. Cine hotărăşte asta? Poate poporul alege pe baza de soluţii viitoare, nu de competenţă trecută. Poate alege în funcţie de idei şi de proiecte. Pe bază de replică. De speranţă sau de încredere. De orice vrea el, în limitele legii!
Dacă ar decide prioritar pe baza de CV, cei tineri n-ar mai intra niciodată pe liste.
Sîntem în faţă unei premiere. Deşi neales de nimeni, parchetul anticorupţie decide printr-un document oficial, a cărui argumentaţie va ajunge şi în faţa judecătorilor, ce e OK şi ce nu e OK să alegem noi!”
Greu să argumentezi că Tolontan nu are dreptate, mai ales că două paragrafe din comunicatul oficial al procurorilor sunt clare, şi tocmai prin claritatea depăşirii atribuţiunilor şochează!
„De altfel, în ultima perioada, în politica românească a apărut o practică potrivit căreia oamenii potent financiar pot accede cu uşurinţă în funcţii de demnitate publică alese, fiind promovaţi de conducerile partidelor politice cu scopul direct şi nemijlocit de a asigura finanţarea ilegală a partidelor în campaniile electorale.
În acest context, în condiţiile în care legea partidelor politice şi legile electorale care s-au succedat stabilesc în mod expres modul de finanţare a partidelor şi a campaniilor electorale, acest mecanism fraudulos este de natură a aduce grave prejudicii democraţiei care presupune ab initio ca persoanele care acced în funcţii de demnitate publică să fie alese de către popor potrivit principiului reprezentativităţii pe criterii de competenţă profesională şi probitate”, se spune în comunicatul DNA. Jurnalista Ondine Gherguţ de la România liberă, după ce-i dojeneşte pe „analiştii care îi acuză pe procurori” că şi-au depăşit competenţele, găseşte şi explicaţia :
„În realitate, e vorba de o atenţionare a DNA pentru ca alţii să nu repete astfel de fapte care sunt infracţiuni. Altfel spus, DNA îşi face datoria de prevenţie. De multe ori politicienii s-au văitat că nu înţeleg cum interpretează DNA anumite acte normative. Acum, li se dau explicaţii. Evident, tot nu e bine. Probabil, le-ar fi bine doar dacă ar fi lăsaţi în pace de Justiţie”.
Nici Tolontan, nici eu nu ne-am dat în lături de a arată că DNA e o instituţie importantă a statului, care a făcut performanţă în actul de justiţie. În ultimii patru ani şi jumătate, EVZ a publicat sute de articole despre cazurile instrumentate de procurorii DNA, iar politicienii dovediţi a fi corupţi au ţinut prima pagină. Dar şi când DNA greşeşte, nu trebuie să ascundem de cititori lucrul acesta. Şi mă refer aici, în primul rând, la cazurile de achitări din instanţe. Şi da, şi eu m-am întrebat când am citit miercuri la Tolontan: De ce SRI a ţinut să precizeze că n-a participat la chestia asta cu Ponta, Ghiţă şi Blair?
În cursul zilei, în redacţie a ajuns şi o informaţie pe care, iniţial, am decis să nu o dăm publicităţii fiindcă nu putem deconspira sursa. Totuşi acum, după ce am constatat jihadul dezlănţuit împotriva lui Tolontan şi a altor jurnalişti (chiar şi împotriva Sorinei Matei!), care încearcă să-şi păstreze capul limpede şi să nu cadă în păcatul autocenzurii, de teamă că vor fi catalogaţi ca apărători ai „corupţilor Ponta şi Ghiţă”, m-am hotărât să o aduc în atenţie.
O sursă ne-a relatat că a vorbit cu unul dintre cei audiaţi de procurori în acest caz. Martorul i-a spus că procurorii au făcut presiuni majore asupra lui, că l-au ameninţat cu puşcăria şi i-au spus că îl arestează până seara dacă nu spun ce îi interesează. Martorul i-a spus sursei că un procuror i-a scris o declaraţie, un fel de ciornă, şi l-a pus să o înveţe. Apoi, i-au luat declaraţia oficială, punându- l să scrie şi elementele din ciornă, iar el a făcut-o de frică.
Poate fi o minciună? Poate. Dar dacă nu e? Fiindcă îmi pun serios întrebarea asta, după ce am mai auzit asemenea relatari si de la alţi inculpaţi sau martori din alte dosare! Şi atunci iar mă întreb: poate exista aşa ceva în România democratică a anului 2016?